Descopar ca am foarte putine momente de meditatie, momente in care sa ma gandesc la ce vreau, sa planuiesc chestii mai profunde.. Cauza ? Nu-s lasat in pace de ceilalti..
Si nu o fac din rautate oamenii, o fac pentru ca li se pare ca atunci cand is tacut, sunt suparat, ca am ceva.. iar eu sunt chiar ok, doar ca-s meditativ, nu-s trist deloc, gandesc !
La cum ma stiu unii, e adevarat ca eu sa gandesc, e un lucru asa, pfff.. nemaintalnit, si atunci ma scot din starea aia, si-mi amintesc iarasi ca traiesc pe Terra, Romania mai exact, iar ca oamenii in marea majoritate tind sa fie la fel, alearga dupa aceleasi lucruri, iar asta ma mahneste, ma revolta si ma face sa devin apatic, ca apoi sa fiu luat pe bune ca fiind trist, ciufut..
Trebuie sa fac cumva, sa nu pot fi scos din starile in care is contemplativ, pentru ca is rare momentele alea, si-n loc sa le savurez, sa profit de ele, le pierd in detrimentul nervozitatii si apatiei.. Si-i trista chestia asta, si nu-i gasesc solutie, si ma supar, si ma revolt, si ma macin pana devin suparat, apoi o iau de la capat !
In ultima vreme, am facut o conexiune intre inteligenta si faptul ca te doare ce e in jur.. Opusul acestei analogii este prostia combinata cu superficialitatea in legatura cu ignoranta..
Is lucruri care mi se pare ca merg mana in mana.. Consider ca atunci cand esti prost si superficial, tinzi sa ignori, sa nu te doara lucrurile profunde din jurul tau, care nu tin neaparat de tine, care nu te-afecteaza in mod direct.
Apoi, pare-mi-se, cand esti inteligent ( nu peste masura, atat cat trebuie ), esti sensibil la tot ce-i in jurul tau.. Cred ca genul asta de om sunt eu, si nu-mi pasa daca suna a auto-lauda, dar asta simt ca sunt pana la urma..
Toate starile de cacao pe care le am, le capat din cauza altora, a felului de a fi al oamenilor, al celorlalti, si poate ca nu-i prea ok asa, ma face vulnerabil toata treaba asta, insa.. desi continui sa fiu asa, pentru ca pana la urma altul nu pot fi, sau poate ca pot, dar nu se produce schimbarea aia acum, ma multumesc cu gandul ca sunt altfel decat ceilalti: sunt Eu, traind intr-un Bucuresti al ignorantei, al privirilor incruntate si al prostiei ridicate la rang de arta..
Si eu sunt prost..
Sunt prost pentru ca intr-un fel mentalitatea asta pe care-am capatat-o inevitabil traind aici se manifesta in comportamentul meu. De exemplu, si eu folosesc celebra expresie " pula mea " foarte des, e un tic verbal, de multe ori chiar nu are legatura cu ce vreau sa spun.. Alteori ma trezesc fiind superficial, judecand oamenii dupa cum imi par la prima vedere, apoi, daca se intampla sa-i cunosc, si sa constat ca defapt nu-s asa cum credeam, regret, si-mi dau pumni in cap pentru ca gresesc la fel ca multi de-ai mei pe care-i blamez, si-i judec pentru superficialitate..
Intr-una din zilele mele de-apatie totala, zi care se lega cu inca 89 de alte zile care au facut parte din depresia mea, am scris o poezie in care starea mea sufleteasca se coreleaza cu relatia mea cu prietena mea.. ( scuzati repetitia stupida ) :

Azi toti imi par urati
-Numai una nu-
Toti imi par asa de fericiti
-Numai unul nu-

Toti se gandesc la viitor
-Numai una se gandeste doar la prezent-
Toti sunt niste pseudo-realisti
-Numai unul viseaza deschis-

Toti tin furia in ei
-Numai una-si urla durerea-
Toti isi controleaza nervii
-Numai unul plange tremurand-

Mereu priviti in sus cand sunteti tristi
-Ea priveste drept-inainte-
-Eu privesc in gol spre tarana-
Si inca nu-i Dumnezeu puternic sa vindece tristetea

Tot ce am, incerc sa tin doar al meu
-Ei privesc la mine si-mi fura-
-Ea doar ma priveste-
Si-i dau din putinul care-mi ramane nepangarit

Sufletul, ochii, buzele
-Nu au indraznit sa mi le fure-
(- Sunt doar ale ei-)
Entuziasmul, energia, viata
(-E doar la ei-)

M-am saturat sa va critic
Ar trebui sa ma ridic
E un efort nespus sa dai din gura
Pentru-o cauza pierduta

Cand apar, capul imi fuge in jos,
Iar cand plang, totu' -i pe dos
Prea preocupati de voi
-Prea pustiu de mine-

A ajuns sa ma doara figurile voastre
Am ajuns sa ma satur de criticile noastre
-Prea putin timp pentru mine-
Vreme pierduta, cer peste tine