Analiza vietii mele din punct de vedere Fumat. [part 1]

De ceva timp, "ceva" chiar nu merge bine in casa asta.
Am inceput s-aud aceleasi refrenuri in fiece zi si devin satul pana peste cap de cliseele astea indobitocitoare care au reusit in proportie mare sa ma faca sa ma simt vinovat de ceva care nu-mi apartine, sau poate ca nu vreau eu sa cred ca-mi apartine. Sunt orgolios si probabil de-asta nu reusesc sa-mi recunosc partile de vina.
Pana la urma cred c-ar fi bine sa analizeze altii ceea ce se intampla, si le-as permite chiar sa judece situatia asta de care am inceput sa ma cam satur.
Treaba nu e deloc simpla, si sta cam asa :

• A murit bunicu' si iata-ma ramas singur in casa cu bunica. Masina e pe numele ei trecuta acum, desi nu are permis si o sa ma folosesc eu de ea dupa ce o sa am licenta auto. Apartamentul in care stam e si el trecut pe numele ei desi, daca ar sta sa se gandeasca mai bine, oare ea cat mai are de trait ?? - Nu stiu exact, dar cel mai normal ar fi fost sa-l treaca pe numele meu de pe acum, pentru ca atunci cand moare, sa nu mai trebuiasca sa cheltui bani si pe notar, ci sa-mi controlez cheltuielile cu-atentie si sa le indrept ptr inmormantare, pomeni, etc.
• Apartamentul in care a stat tata a ramas pe numele meu. In ultima vreme am parte de certuri tot mai dese, certuri care nu sunt unele de natura familiala, ci mai degraba de factura maidanezo-ferentarista. De cateva ori i-am explicat bunicii ca daca va continua asa relatia dintre noi doi ma voi muta singur in apartamentul in care am chiriasi. Ea nu a reactionat deloc negativ, si a fost chiar entuziasmata, aruncand un : "Da' du-te dracului unde-oi sti, numai sa ma lasi sa traiesc in liniste!! ".
• Ca sa nu o mai tot lungesc atata : vreau liniste si eu, vreau doar reguli de bun simt, nu exagerari dobitoace gen : " La 7 daca nu esti in casa nu-ti mai dau drumu' ".

Nu stiu cat de sigur pot sa fiu ca daca ea ar citii asta ar intelege si-ar fi de acord sa schimbe ceva.
Am dreptate sa nu am incredere in perspectiva asta, m-am maturizat si incet incet incep sa devin mai practic, mai pragmatic in unele privinte.Ea nu stie asta, dar continua sa ma judece si sa incerce sa ma faca sa ma simt inutil in casa asta, dar nu realizeaza ca ma calca asa de tare pe coada cu faza asta, incat s-ar putea sa-mi iau eu insusi titlul de : "Marele Nimic", sau de " Dl Chiarias care nu vrea decat sa stea si sa plateasca doar sederea, nu sa si contribuie la intretinerea practica a proprietatii" . :)) asta stiu ca suna amuzant, dar.. totusi, chiar nu merge asa.
Bunicu' s-a dus, si odata cu el a luat acolo si echilibru' care era reprezentat chiar de el. Astfel ca in casa cand izbucnea o cearta mai aprinsa intre mine si ea, el judeca situatia si intervenea, certand pe cel vinovat. Era un fin observator al detaliilor atunci cand voia sa fie corect.
Acum situatia degenereaza in jigniri si amenintari din partea ei catre mine, iar din partea mea catre ea, "jos palaria da' ma car''. Cam asa vad situatia.
Eu am devenit paranoic, fumez cam mult, dar ea a imbatranit si e paranoia. Oare eu cum voi fi cand voi avea anii ei ?
Pfffm, nasol tare cred, voi fi un bunic senil care va fuma.. :)

End of Part 1.