Cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la sculatul ala din somn, care are un anume parfum, exista aici imboldul ala pe care ti-l dai singur, de a te culca la loc, dar intotdeauna se va gasi cineva sa te scoale din somn, fie cu vorbe frumoase, fasaieturi de hartie.
''Scoala-te Mihai, e tarziu, hai, e 7 si 10, sus puiu' mamii '' .. e momentul meu cliseistic pe care-l traiesc zi de zic, de cateva luni.
Acum bunicu' nu mai e, si mi-e dor de el, de cafeaua lui comoda, adusa dimineata la pat impreuna cu sandwich-urile pe care obisnuiam sa le arunc pe geam din cauza ca preferam sa mananc toate cacaturile de la liceu.. din butic.
De cand s-a dus, totul se aranjeaza un pic cam prea pe dos.. E greu cand barbatul familiei nu mai e, femeia nu stie sa fixeze o garnitura la chiuveta, iar eu nu vreau..
Era asa frumos cand dimineata imi fumam tigara dupa tigara cu cafeaua in mana, facuta chiar de el, ''bunicul nostru''.. apoi bunica ma injura din cauza fumului de tigara care se raspandea prin casa.
M-au acceptat cu viciile mele ambii, iar acum, doar ea imi mai e ''datoare'' sa ma suporte.
Simt ca ziua asta prevesteste ceva rau parca.. totul e asa, ''glumitor'', parca totul rade ironic cand defapt afara-s nori si ploua, e o vreme de te-ndeamna la optimism, la iesit afara, in soare dar..
parca simt ca ceva nu e bine, ceva nu e in regula pe cerul asta, ma simt pregatit sa plang, si sa indur, dar nu azi.. ci mai tarziu.