Imi place sa ma trezesc dimineata si sa-mi gasesc soarele pe cer.. Defapt, chiar iubesc sa ma scol din pat si sa ma-ndrept spre balcon pe jumate mort de somn, dar optimist pentru ca e soare-afara.
Sunt obosit sa ma vad dimineata privind de pe balconul meu mizer cum ploua afara; vreau sa vad soare si voiosie in vreme.
Are dreptate Andreea, ar fi mai bine sa fiu mai optimist, sa privesc ce am cu mai multa bucurie.
Momentan sunt inchis in universul meu unde nu au loc decat cativa oameni, pastilele si chestiile de fumat, altceva nu mai vad. Partea buna este ca iubesc sa scriu, ca nu mi-a disparut placerea de a scrie, de a ma exprima, chiar si asa, in conditiile astea, in care ma simt oarecum blocat intre viciile mele care ma atrag mai mult decat ma atrage optimismul unei zile in care sa fiu treaz..
E adevarat, poate e mai dulce bucuria pe care o am cand iau ceva, decat cea in stare pura, fara sa ''am ceva la bord'', dar trebuie sa ma preocup de bacalaureat, caci nu merge asa, trebuie sa-mi revin, si sa acumulez un minim de cunostinte, cat sa ma descurc, sa am o baza pe care sa pot improviza la examene.
E a doua dimineata la rand cand ma trezesc si scriu, mi se pare ciudat ca scriu asa de des, desi, oricat de pasionat sunt de asta, nu prea am obiceiul sa scriu dimineata, mai ales treaz, fara nimic ''in spate''.
TREBUIE sa fac un efort care sa ma indeparteze un pic de pastile si de alte chestii, am nevoie de putina concentrare, si motivatie, apoi va fi ok, dar primul pas e mai greu.
Sunt sigur ca ma voi scoate cu bine din tot cercul asta, din toata atmosfera care s-a creeat in jurul meu, din cauza mea ce-i drept, dar trebuie sa ies, sa fiu clean, sa fiu atent.
Apoi, vine vara, draga mea vara, anotimpul anarhiei.
Vara asta va reprezenta pentru mine descatusarea necesara, va fi iertarea pacatelor pentru mine, un fel de spovedanie cu alcool si altele. Parca ma si vad la al 5-lea pahar de wiskey cum abia ma tin, si incep sa plang povestind cate-am indurat in anii trecuti. Stiu ca voi rade, si va fi amuzant sa-mi reamintesc cum am ars-o 4 ani de liceu, cate am patit, si cate-au patit altii din cauza mea, dar va fi bine..
Tot mereu e bine sa-ti amintesti razand de lucruri, si sa ai motive sa zambesti in continuare, nu sa ramai cu regrete.
Imi PROMIT, nu va promit, nu-i promit, nu, dar mie imi PROMIT ca voi avea grija sa am o vara cum nu am avut niciodata.
miercuri, 25 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu