Nici nu am idee cum scriu, de ce scriu.
Is asa de maidanez, asa de plastice par toate lucrurile din jur ; Patul e de plastic, e tare si nu-mi gasesc confortul, iar patura portocalie nu se trage de sub curul meu ca sa vina pe mine, sa aiba grija sa ma inveseleasca si sa ma inveleasca.
Plec de la ''titulatura'' de subapreciat : Nu voi face nimic pentru ca :
''La aia nu sunt bun, la aialalta la fel''
Sunt multe in jurul meu, de pilda muzica Urmei, ma linisteste si ma tine gandindu-ma ca acum nu am nimic, si va trebui sa o iau de la 0.
Nu exprim nimic, nu-mi trece cu nimic dorinta de a impietri pe scaunul asta. nu-mi explic cum orele au trecut ascultand aceeiasi morala, acelasi bocet, aceeiasi treaba.
Nu mi-e prieten nimic acum.