sâmbătă, 25 iulie 2009

''Scoala puiule, scoala, e noapte-afara''




Nu vad sa fac diferenta dintre ce era odata, si ce e acum. Nu mai stiu ce aveam atunci iar acum nu mai am. Acum simt ca parca asta mi-a fost caracterul dintotdeauna, cel pe care-l am acum.
E stupid. Mda, e tampesc sa ma gandesc la prostii d-astea, nu eu ce discuta despre caracterul meu, pentru ca mi-e clar ca e natural sa se fi modificat, sa fi evoluat in experienta, si sa fi involuat din cauze sintetice.
Inca-s adolescent, si asta e clar. Am obiceiuri de ''ne om'' cum ar fi spus bunica-miu, la modul ca nu ma deranjeaza daca-mi pun un tricou pe dos si nu-mi dau seama, iar daca-mi dau seama, sau imi semnaleaza altii, nu ma supar daca-l las asa. As prefera oricand sa dorm pe jos decat sa dorm in pat, ''ca oamenii''. A fost si va fi ciudat mereu pentru ei felul asta al meu de a fi, niciodata nu vor gasi cale de mijloc. Si asta pentru ca nu ma cunosc decat 50%, iar restul procentelor chiar nu le apartin.
Ei ma judeca la nivel de 50%, exact atat cat cunosc din mine, si tocmai partea aceea din mine imi scoate moravurile la suprafata si ma face de ne-nteles pentru ceilalti.
Prefer sa tai si sa spanzur in jur ca sa-mi fac loc si de oxigen in orice moment. Daca mi se pune pata, am plecat si s-a terminat. Si asta e de neinteles pentru prietenul meu Nistor ( i-as fi spus razand Dristor, dar ieri tocmai m-a amenintat ca.. daca ii mai pronunt numele ma injura ), el nu intelege de ce nu aleg cai de mijloc, si prefer brusc sa iau decizii ce par pripite poate, datorita rapiditatii cu care le iau. Tot ce stiu insa e ca asa sunt eu. Eu vad oamenii care sunt in raport cu mine in felul urmator : e ca intr-un joc 3D, toti ceilalti au fiecare cate-o culoare, si in tot timpul in care traiesc langa mine, culorile lor se modifica, si la unii se-aduna lucruri care ma fac sa nu ii mai vreau.Si tot ce vreau sa zic cu asta e faptul ca tocmai, nu iau decizii bruste, nu o iau razna si imi bag picioarele spontan. Spontan o fac deja cand trebuie sa plec, si ma decid sa nu mai intretin niciun raport cu cineva. Totul se aduna, si rabd, si ma cert, si incerc sa-ndrept omul care-mi este drag si pe care-l mai vreau aproape, dar cand mi se raspunde cu dosul, plec. Eu nu jignesc ; plec mai departe si stiu ce-am de facut. Din nefericire pentru mine, nu intotdeauna reusesc sa ma tin de ceea ce stiu ca trebuie sa fac pentru a-mi fi mie bine.
Momentan, consider ca pentru mine s-a terminat o era.Totul pare ca-ncepe sa se deschida in fata mea: cunosc tot felul de oameni pe care deja ii plac, am libertatea de a-mi indeplini dorinte la care ma gandeam anul trecut, in perioada bacului. Visam pur si simplu cu ochii deschisi la ziua de astazi, ma vedeam sezand relaxat gandindu-ma la tot felul de vise pe balcon, fara nici un stres.Intr-o saptamana vine momentul cand voi canta pe plaja in Vama Veche, si in tren, si peste tot piesa aia de la E.M.I.L, In Vama. Geniala !
Era ce tocmai s-a terminat lasa in spate oameni si conjuncturi de toate tipurile si culorile : de la ciori cu freza facuta si geanta de mana, pana la albinoase satene-blondin, cu nasul ascutit, bagat in tot felul de treburi.
Ar fi momentul prielnic sa trec total mai departe peste cele doua pierderi din ultimii 3 ani. Insa ramane o usa deschisa tot mereu cand vine vorba de capitolul ''Casaulties''. Tot mereu va muri cineva in jurul meu. Si cand voi ramane ultimul, voi decide daca o astept pur si simplu, sau mi-o provoc singur, precum tata. Dar e devreme acum sa vorbesc despre asta, e 6 juma' dimineata cand soarele nici nu si-a mijit razele printre nori, nu e timpul.
Ii las in urma pe Petcu si restul, in mare parte, o sa fac asta pana o sa dispara de la sine.Cel putin asa sper, nu mizez toti banii ca asa va fi, dar.. pot macar spera . (Asa cum si la ora asta sper sa fi venit plicul de la Ariana).
Asta e o dimineata perfecta : Hendrix, de vreo 5 ori ''Hey Baby'', ''Wild thing''.. 1 Geo van' der Ness , o cafea scurta ca de la aparat, si o bunica vomitand din cauza fumului de tigara in toiul diminetii, pe la 5, apoi urmand bineinteles sirul nesfarsit de blesteme. Tocmai ma gandeam ce-as face daca acum as gasi-o nemiscata.
Astept sa pornesc inspre inainte, si sa nu ma mai opresc asa des.

Niciun comentariu: