DeDupa Refulari, DeDupa-nmormantari..

Vratislav Svoboda: visez si eu spart..Vratislav Svoboda: ari..Vratislav Svoboda: arimiciVratislav Svoboda: a r i: eu n-am cu cine..n-am ce manevre sa fac..a r i: sau ma rog am, dar degeaba..a r i: nu-mi vine sa fac nimic..Vratislav Svoboda: chill..Vratislav Svoboda: e nebunie..Vratislav Svoboda: ti-ai gasit pe cine sa iei in seama..Vratislav Svoboda: simt.cum viata mi se schimba..a r i: cum ti se schimba..?Vratislav Svoboda: simt doar..Vratislav Svoboda: e alta atmosfera..
da, se schimba, se simte in aer, e pura nebunie si soarta la mijloc, iar in timp ce fulgii de nea ating astfaltul dur si atat de antipatic soferilor si pietonilor eu zac in casa impreuna cu al meu cap, ce poarta o caciula mov, copie fidela firmei Adidas, facatura pietsara, de la rusi probabil..Felinarul, lampa, ce mama ei este pe bulevard arde, si pune in valoare fulgii mai plini, grasuni chiar, iar eu contez pe ceea ce se numeste "noroc". Nu imi place, nu is eu aici, nu eu mizez pe noroc decat cand merg la pariuri si mai arunc un bilet.. asta faceam in vremea aia, acum se schimba oare obiceiul ? Tinde sa se schimbe. Ziarul casei nu se mai citeste, cafea nu mai beau decat eu, de vorbit de fotbal voi discuta singur, de platit impozite si facturi, ma descurc..
In lunile astea s-a derulat totul precum o caseta de VCR veche, care se invarte contrar sensului, apoi revine la normal, apoi iar deviaza, din pacate, momentan caseta deja s-a plictisit si a fost scuipata de aparatul video. Tata nu mai e, bunicu' nu mai e, mai sunt eu si bunica.. doua personaje care au in comun ceva mai de pretz decat faptul ca locuiesc impreuna de ani de zile..
Nu e important ce-au in comun, importantul consta in faptul ca e important sa nu se stie acel punct comun..
Casa goala, afara ninge, se intuneca, iar eu imi bat cu degetele in cap ritmul tobelor de la " Vis in soapta" - E.M.I.L.
Si se schimba viata, in aer pluteste schimbarea asta, nu e ceva banal sa nu ai un bunic in casa care zace pe canapea toata ziua, dar acum si acel lucru care nu era banal a disparut, poate ca defapt monotonia de aici incepe..
Sau, daca te iei dupa mintea mea, e totul nou, asa cum cred.. nu ai decat sa ma crezi sau nu, dar ma simt altul, ma obliga totul sa fiu altul..
Detaliile de pana acum, care era banale, insignifiante parca reinvie si-mi fac cu mana, aratandu-mi ca trebuie sa ma ocup de ele.
" Mihai, spala farfuria aia tu ", " Mihai du gunoiul! " . " Mihai ia aia, aialalta ca nu mai avem " , etc.. astea-s exemple, si-s doar cateva, si totul abia incepe, iar eu abia incep sa ma maturizez, sa realizez ce frumoasa e viata cand devii barbat cu forta.
E minunat sa constati ca ti s-a simtit lipsa la liceu, 3 zile, cand te intreaba lumea : " ce faci ba eveniment, ce dracu' ai facut 3 zile ? " .. " eh, ce sa fac, m-am plimbat pe la morga, cimitir, pe la domnii antreprenori de pompe funebre, m-am distrat de minune, ce sa zic ? " .. Asa-i, nu poti sa judeci oamenii pentru ca nu-ti inteleg durerea, ca nu-ti inteleg starile, sau ca nu stiu ce patesti, asta e adevarul, nu poti sa ceri de unde nu e..
Acum depinde totul de mobilizarea de care voi da dovada, pentru ca in sufletul meu exista ACUM, exact ACUM, da, da,da, acum cand scriu.. exista o stare de boemie, parca-s in vis, dar ma voi trezi la realitate, as sta asa linistit tastand stari, ganduri si cuvinte zile intregi cred... Nimic nu m-ar opri, doar ca.. teoretic e posibil, practic e imposibil.
Cumintenia, Pocainta mea rasare sub forma de planta observ. Bunica-mea e mandra de mine, toata lumea ma lauda, da, merit aplauze, dar va trece timpul ,iar plantei mele ii vor creste spinisori, si nu va fi asa laudabil.
Cauza nobila ? NU ! Bun simt ? DA ! ..
O sa cresc, parca chiar acum cresc, acum nu mai am 18, voi sti sa fac ce facea si el, care avea 78.. e devreme, dar nu pica rau, nu e rau, daca acum nu am murit, o sa mor altadata ! :)
Mi-e teama de nebunie.. nu mi-e teama, cred ca totusi exista in mine inca de cand m-am nascut, dar acum tot ce fac este sa o trezesc, sa o provoc, sa o fac sa iasa din mine.. Mi-ar prinde tare bine cineva care sa ma invete sa-mi canalizez nebunia intr-un sens creativ, practic.
Cred ca nebunia ne-canalizata catre ceva util, sau mai bine zis, "ne-transformata" duce spre rau, se imprastie in jur iar ceilalti te percep ca fiind dement, suferind de o boala psihica, dar daca o indrepti catre altceva, care iti aduce profit, si nu vorbesc de profit material, banesc, etc, din nebunie se nasc chestii faine.. plec, plec acum..trebuie neaparat.!