Cand ma simt covarsit de probleme, apare automatismul, reflexul de a ma inscalvii situatiei, de a ma lasa controlat.
E greu momentul cand tocmai ti-ai dat seama ca nu te prea mai ajuta nimic. Capul, e pe de o parte material vorbind, pe Terra, insa la modul realist judecand, imaterial nu e aici. Asta-mi provoaca probleme impreuna desigur cu intamplarea care face sa nu stiu in momentul asta, in ce data suntem. Memoria de scurta durata are de indurat rau de tot cat timp raman acelasi.
De la Cap pleaca toate la mine. Iau decizii, si decid sa ma ajut, si sa ma las ajutat doar cand am cu ce-mi saramura narile, fiindca doar atunci simt hotararea si optimismul luptand pentru cauza mea.
Pe cealalta parte putem discuta despre impotenta mea din punct de vedere sentimental, lipsa mea de atentie si de meditatie in legatura cu ce exista pe langa mine, nu doar in ''viata mea particulara''. Asta se numeste egoism, desi nu e egoism propriu zis, dar daca vrei sa ma iei la bani marunti ma poti inchide cu urmatoarea : " Pai, zici ca de la cap pleaca totul, cum zici tu ca nu e egoism propriu-zis, daca e clar ca in vreun fel ai putea renunta la obiceiuri, ca sa poti fi mai atent la mine '', si cu asta, sah-mat! Dar pe undeva inca simt faptul ca nu e un egoism pur sange, pentru ca simt deasemenea ca problemele mele sunt arhicunoscute, si ca se trece peste asta.
Doar ca acum, in loc sa fiu limpede, sunt confuz, toate fazele au vent cu viteza unui TGV parizian, si m-au facut din nou sa ma gandesc daca nu cumva ori sunt inconjurat de oameni care nu ma inteleg deloc, si la unele faze sunt batuti in cap, dar e din cauza varstei, si se scuza cu un sarut parintesc pe frunte sau cu o strangere de mana frateasca. Dar nu pot omite nici varianta in care eu sunt batut in cap, si defapt, sunt chiar coplesit fara sa-mi dau seama de lucruri ce-au inceput sa iasa la suprafata.
Viata mea se rezuma deocamdata la a face zilele sa treaca pe langa mine, invatand si bagand la cap doar ce-mi place, ce vreau eu.
Sunt zile cand nu as vrea sa te aud, as vrea sa fi surda si sa nu auzi ceea ce nu am sa-ti spun in zilele alea. Ar fi mai util sa inregistrez o singura fraza, si de fiecare data cand imi ceri sa-ti povestesc, sa ii dau play, si sa o auzi. E limpede ca nu fac decat sa pierd vremea, e clar ca am zile cand chiar nu am nimic de zis, pentru ca nu am gandit nimic, nu am facut nimic, tu asta nu ai capacitatea sa intelegi.
Ei bine, dupa ce-am sa rezolv cumva problema cu mine, am sa-ti permit sa ma vrei mereu fiind tipul ala, care te-a captivat. Atunci am sa pot sa rad cu tine in fiecare zi, sa te caut in fiecare zi fara sa ma simt istovit si gol, pentru ca pur si simplu asta e, e tot mai aproape finalul si ma preseaza tot, si nu-mi ramane mai nimic de facut decat sa imi mai sacrific o zi in stilu'-mi caracteristic, uitand de tot, construindu-mi planuri cu o imaginatie si o hotarare bine impamantenita la momentul ala, ca apoi sa constat ca vreau din nou in acest carusel, in acest cacat de care nu ma mai satur, si pe care-l pot transpune in imaginea karmei mele.
Nu e prea grozav, stiu, si tu stii, si ei stiu, doar ca nimanui nu-i pasa, nici macar mie, de faptul ca maine e o noua zi, in care probabil voi ceda iarasi daca voi avea ocazia. Vlad stie cel mai bine ce-seamna sa nu mai suporti gandul si dezamagirea ca esti din nou Acolo, ca din nou esti tipul care la 3 dimineata intra cu cacatul in mana, facand haz de faptul ca era sa calce in respectiva reciclare intestinala. Dar eu nu sunt Vlad, sunt mai mic, mai mic si mai usor de digerat.
In timp ce el e un betiv prietenos cu cei dragi, eu sunt un narcoman legal, de marime mare care uita de tot, de viata lui, de oamenii de langa el, si se poarta in acelasi ton cu ei.
Nu e reconfortant sa nu poti fi fericit cu adevarat fara, la fel de ne-reconfortant e si gandul ca nu faci cu adevarat ceva, iar asta merge mana in mana cu lipsa de incredere in proprile forte, si te impinge practic la indecizie si agonie prelungita.
Imi e greu dar se pot face inca ceva.
Pana atunci, sper sa-mi simtit lipsa cat se poate.
vineri, 25 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
Am trecut prin atatea promisiuni, minciuni, negari, negari vis-a vis de sine incat mi-am pierdut increderea in ce pot. Practic, nu mai stiu ce-nseamna sa ''NU''. Nu, pur si simplu am uitat. Am uitat tot : si cum era inainte, si cum a fost ieri sau acum 2 luni. Tind sa spun ca la fel. Si astfel n-as fi chiar departe de-adevar. Asa sunt !
Nu imi mai doresc cuvinte, planuri, motivari, apropieri, incurajari, lamentari.
Acum nimic nu ma mai salveaza din tot cercul asta in care m-am bagat. Am terminat toate sansele omenesti de a ma redresa, am mintit atat incat m-am crezut si eu, si n-am ajuns decat la momentul cand deja nu-mi mai arde de vorbe.
Totul s-a simplificat acum, am terminat portiile de promisiuni, de ''maine nu''. Mi s-au dus planurile, nu mai am nevoie de ajutor, nimic nu ma poate ajuta.
Eu sunt si lacatul, si cheia, in acelasi timp.
Mi-e sila de lamentari, si de dorinta de a rezolva.
Nu a mers nicicum : nici cu vorba buna, nici cu auto-sugestia, NICICUM.
De aici incolo, ori o fac de la sine, pentru ca trebuie sa o fac pentru mine, ori..
Nu imi mai doresc cuvinte, planuri, motivari, apropieri, incurajari, lamentari.
Acum nimic nu ma mai salveaza din tot cercul asta in care m-am bagat. Am terminat toate sansele omenesti de a ma redresa, am mintit atat incat m-am crezut si eu, si n-am ajuns decat la momentul cand deja nu-mi mai arde de vorbe.
Totul s-a simplificat acum, am terminat portiile de promisiuni, de ''maine nu''. Mi s-au dus planurile, nu mai am nevoie de ajutor, nimic nu ma poate ajuta.
Eu sunt si lacatul, si cheia, in acelasi timp.
Mi-e sila de lamentari, si de dorinta de a rezolva.
Nu a mers nicicum : nici cu vorba buna, nici cu auto-sugestia, NICICUM.
De aici incolo, ori o fac de la sine, pentru ca trebuie sa o fac pentru mine, ori..
miercuri, 2 septembrie 2009
'' Bergenbier - PRIETENII stiu de ce, simt de ce, nu intreaba ''de ce", si ei traiesc in acest mare ''DE CE''.
Ciclul '' Hai sa te rog a 'n'-a oara sa.. [...] "
Ar fi cam a sasea rugaminte pe ziua de azi, ti-ar putea fi de folos totusi : deschide '' u tube-ul'' de pe Goagal, si scrie : Red hot chilly peppers- road trippin' ; poate o ai, nu-mi pasa, si daca-asculti Purple Haze acum, si-ti lovesti genunchiul drept cu palma imitand premierul ala sec si fain in acealas timp, te rog, asculta aia in timp ce citesti.
Amandoi suntem cam pe acelasi drum, ascultand in dimineti care pentru mine au un farmec aparte, tot felul de leacuri muzicale. Tu cand esti trist, esti pe slow-uri, pe ''aduceri aminte". Fie ca asculti Wind of Change si-ti lacrimeaza ochii de furie pe "the brothers" care au inceput sa nu te respecte si oarecum sa te desconsidere. Stiu frate, doare, eu am plans in pumni la aceeiasi masa, pe aceeiasi banca, chiar langa oamenii care nu mai dadeau 2 lei de un pachet de Plugaru la Super Reduceri pe mine. Dar asa i-am iubit, ca am stat langa ei oricand. As fi sarit sa ma lupt cu altii pentru ei, ii primeam la mine in casa.
Doar ca tu nu stiu daca ai cultura exemplului si a razbunarii renascand din propria cenusa. Eu abia de 2 zile am inceput sa simt asta, si iti spun. Asta ar insemna cam asa : '' Fara regrete, ai bere in fata amice", apoi te vei trezi intr-o dimineata cu soarele in fata si vei sti ca nu mai e timp pentru tine ca sa te scoti. Gandeste-te doar ca pe tine nu te va ierta nimeni daca scapi de sub control circumstantele astea blestemate, care au fost creeate de om pana la urma. Ma refer la bani, daca nu ai inteles deja ; da, la bani si la toate formele astea, pe care societatea le-a adaptat intr-un mod blestemat ( repet, cuvantul asta trezeste furie in mine ), facand masa dependenta de exchange-uri care ar putea sa nu existe la scara asta capitalista. Mai mult de-atat as spune ca nu e doar un drog, e o depresie adevarata, se creeaza complexe, oamenii mor, UN BLESTEM !
Nu te vei ierta nici tu, si cred ca simti ca mine cand ma refer la sentimentul ala provocat de constiinta, care te face sa vrei sa te poti bate singur, si lasa urme serioase, regrete. Tu nu ai nevoie de ele, nu ai nevoie sa te-ntorci la trecut, sa mai fi afectat de el, tu renasti, spre asta te-ndrepti. Iar daca trecutul se va intoarce cumva spre tine, intr-o forma sau alta, realizezi ca in momentul in care se intampla, face parte tot din perioada ta de renastere, e un hop, cand il vei trece, nu te va mai intoarce din drum nimic, pentru mult timp. Ar fi o experienta, de evitat, dar orice s-ar intampla, lasa trecutul la locul lui, sa te doara cand iti amintesti, caci e firesc, dar acolo e cicatrice, e piele moarta, fara sentiment, nu mai are cum sa se jupuiasca si sa iasa. Impinge totul la locul lui cu politete si diplomatie, iar la reactii dure pastreaza-te calm si jovial ( ajuta mult atitudinea asta in cazuri cand altfel ti-ar pulsa inima la 3'80). Stii la cine sa apelezi daca e cazul.
Atat cu asta, nu e un subiect greu de digerat, stii ce-ai de facut.
Cred ca ti-ai dus depresia pana la capat, cred ca telefonul primit si raspunsul tau diplomat, concis si corect a fost sutul in cur care te face sa te imbeti asta noapte fara sa te gandesti la datoriile de la magazin, iar maine vei avea geamul deschis si vei lasa soarele ala deschis in profunzimea razelor ce-ti bat in ochi, sa-ti ureze ''buna dimineata mestere", a inceput !
De-asta cred ca a venit alt timp atat si la mine, cat si la tine.
Eu unul acum, mi-am obtinut starea asta prin prisma ''bailor nazale de pe scaunul tau, sculptate cu folia mea draga de Metroclopramid, care de fapt e a ta". Acum mai am un hop : trebuie sa reusesc sa-mi induc starea asta in maduva sufletului si a mintii mele, sa nu devin dependent de Metroclopramid si Gluconat de calciu ( de la Zenitiva- ce-l recomand tuturor care inca asteapta "ziua cea buna" in felul in care-am procedat si eu). Atat despre mine.
Tu. Tu esti un om mare pe care mi-l voi aminti toata viata, orice s-ar intampla. Tu. Tu ai un suflet mare. Tu. Tu nu te-ai gandit la momentul cand ti s-a povestit despre Osho, sa citesti singur cartea aia, te-ar fi ajutat sa iti egalizezi interesele proprii cu dragostea cu care oferi celorlalti diverse. Asta probabil pentru ca tu nu ai mers cu nasul pe 15 lei, si pentru ca nu ai avut ocazia sa bagi in piept un 0.2-0.3 cu niste oameni pe care-i cunosti de mult, dar cu care nu te-ai fi asteptat sa mergi pe blat vreodata spre Bucuresti. Nu ai playerul meu ''Well'' care-mi urla Tool-part of me :
I know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
You are a part of me.
You are just a part of me.
You are just a part of me.
You don't speak
You don't judge
You can't leave.
You can't hurt me.
Just here for me to use.
You are just a part of me.
know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
I know you well, better than one might think.
I know you better than I know myself.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than anyone.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than one might think.
It's time for you to make a sacrifice.
It's time to die a little, give it up.
I know you better, better than anyone.
I know you better than I know myself.
A part of me
Cam asa prietene. Asta trebuie sa vezi. Partea din tine care te calauzeste dar care nu te judeca, care ti-e prietena si te cearta, dar in termeni care te fac sa nu te revolti, ci sa intelegi. Asa trebuie sa-ti vorbeasca. Apoi ar fi bine sa apara mai des partea cealalta, care ti-e dusman, care te vrea om normal, ''un robot'' cum ar spune sufistii. Rolul lui ar fi sa te palmuiasca daca cumva te lasi, daca-ti apare dorinta de renuntare.. Doar ca de obicei apare tendinta aia imatura si tampita de a te lupta cu ''straight-ul" din tine. E o prostie, Latura aia din tine, ti-e prietena, e a ta, te-ar duce pe o cale dreapta, dar sa nu uiti ca tu faci jocul, si poti lua ceea ce-ti trebuie tie din fiecare din Laturi, nu trebuie sa fi copilul lor, sa te controleze ca la 13 ani, tu esti matur si le accepti si laudele, si dojenelile, si mai mult de-atat, se-asteapta de la tine sa te-ndrepti, iti doresc binele.
Daca privesti in perspectiva si apelezi la memorie, iti vei aminti ca faza asta e precum cea de-acum cu bunica-mea. A simtit inceputul schimbarii, simt ca e alta atmosfera, si se-asteapta de la mine sa ma-ndrept, s-apelez la maturitatea ce-am capatat-o pana acum. Acelasi lucru si la tine amice, Mata Mare e a ta, nu te lupta cu ea, arata-i ca te schimbi si apoi te lasa din latzuri pana cand deja te simti stapan total pe simturile, dorintele si vointa ta de-a fi ceea ce-ai vrea sa fi. Si vei simti ca esti pe proprile picioare, si Latura ta care te agaseaza uneori e alaturi de tine.
De-asta imi place Road trippin'. Am doi aliati deja, doar ca trebuie sa ma tin de treaba ca sa-i simt in mine odihniti, impacati, linistiti si pe faza zi si noapte.
Daca i-as povesti unui Parinte despre Partile mele ar imbraca totul in ii de Ingeri Pazitori, si nu, nu as fi de acord.
Nu-mi plac Ingerii, Ingerii nu ma trezesc la 4 dimineata framantandu-mi mintile, Ingerii nu mi se releva in somn. ''Ingerii mei'' poarta blugi albastri deschis, prafuiti cu nisip de Vama, si camasi de pijama, pentru ca desi in timpul unei zile dorm, se trezesc ori manati de un dush cu gust amar si lacrimari, ori din cauza nevoii mele Laturi in unele momente. Cu toate ca imi sunt alaturi mereu ar fi in stare sa ma dea cu capul de peretii unui spital de nebuni daca-ar fi cazul. Cu asta ma santajeaza in discutiile cele mai negre ; cu reprimarea ce imi va fi aplicata de societate,care intr-un final ma va impinge intr-un pat de spital. Nu neaparat societatea, poate propria familie. Depinde cred de cat de rau as ajunge, dar nu cred ca e cazul. Probabil as vorbi chestii care pentru altii nu reprezinta nimic, si pentru mine totul ar avea sens. Asa cred.
Citeste. Citeste, apoi Reciteste si zambeste amice, vino pe drum langa mine, nu te astept, dar prinde-ma din urma; am incredere !
Cauta iarasi Viata de Vie - Propriul Dumnezeu, si ai incredere in tine. ''Nu ai lanturi, sa te tina legat, si nu te leaga nimic '' - doar datoria fata de tine.
Cu drag, '' Aristotel din Militari "
P.S : poate-ti mai amintesti poanta cu Aristotel din Militari, dar daca nu ti-o reamintesc : era primul semestru dintr-a12-a, si ma temeam ca raman la filosofie. Nu aveam note, eram bata, chiuleam, plecam de la ora cu bagajul de munte in spate ca sa prind trenul spre 1 mai-ul ala. Singura sansa era portofoliul ala facut la 4 dimineata, cu aroma de hasis. Si poanta a fost ca la sfarsit, l-am predat, si in loc sa-mi scriu numele, am scris pe dosar Aristotel din Militari. Profa de romana s-a distrat copios in cancelarie aratandu-i Nazdravanului mostra mea de umor trist, pentru ca realizam ca exista sanse sa raman corigent daca nu are umor si dl profesor.
Ar fi cam a sasea rugaminte pe ziua de azi, ti-ar putea fi de folos totusi : deschide '' u tube-ul'' de pe Goagal, si scrie : Red hot chilly peppers- road trippin' ; poate o ai, nu-mi pasa, si daca-asculti Purple Haze acum, si-ti lovesti genunchiul drept cu palma imitand premierul ala sec si fain in acealas timp, te rog, asculta aia in timp ce citesti.
Amandoi suntem cam pe acelasi drum, ascultand in dimineti care pentru mine au un farmec aparte, tot felul de leacuri muzicale. Tu cand esti trist, esti pe slow-uri, pe ''aduceri aminte". Fie ca asculti Wind of Change si-ti lacrimeaza ochii de furie pe "the brothers" care au inceput sa nu te respecte si oarecum sa te desconsidere. Stiu frate, doare, eu am plans in pumni la aceeiasi masa, pe aceeiasi banca, chiar langa oamenii care nu mai dadeau 2 lei de un pachet de Plugaru la Super Reduceri pe mine. Dar asa i-am iubit, ca am stat langa ei oricand. As fi sarit sa ma lupt cu altii pentru ei, ii primeam la mine in casa.
Doar ca tu nu stiu daca ai cultura exemplului si a razbunarii renascand din propria cenusa. Eu abia de 2 zile am inceput sa simt asta, si iti spun. Asta ar insemna cam asa : '' Fara regrete, ai bere in fata amice", apoi te vei trezi intr-o dimineata cu soarele in fata si vei sti ca nu mai e timp pentru tine ca sa te scoti. Gandeste-te doar ca pe tine nu te va ierta nimeni daca scapi de sub control circumstantele astea blestemate, care au fost creeate de om pana la urma. Ma refer la bani, daca nu ai inteles deja ; da, la bani si la toate formele astea, pe care societatea le-a adaptat intr-un mod blestemat ( repet, cuvantul asta trezeste furie in mine ), facand masa dependenta de exchange-uri care ar putea sa nu existe la scara asta capitalista. Mai mult de-atat as spune ca nu e doar un drog, e o depresie adevarata, se creeaza complexe, oamenii mor, UN BLESTEM !
Nu te vei ierta nici tu, si cred ca simti ca mine cand ma refer la sentimentul ala provocat de constiinta, care te face sa vrei sa te poti bate singur, si lasa urme serioase, regrete. Tu nu ai nevoie de ele, nu ai nevoie sa te-ntorci la trecut, sa mai fi afectat de el, tu renasti, spre asta te-ndrepti. Iar daca trecutul se va intoarce cumva spre tine, intr-o forma sau alta, realizezi ca in momentul in care se intampla, face parte tot din perioada ta de renastere, e un hop, cand il vei trece, nu te va mai intoarce din drum nimic, pentru mult timp. Ar fi o experienta, de evitat, dar orice s-ar intampla, lasa trecutul la locul lui, sa te doara cand iti amintesti, caci e firesc, dar acolo e cicatrice, e piele moarta, fara sentiment, nu mai are cum sa se jupuiasca si sa iasa. Impinge totul la locul lui cu politete si diplomatie, iar la reactii dure pastreaza-te calm si jovial ( ajuta mult atitudinea asta in cazuri cand altfel ti-ar pulsa inima la 3'80). Stii la cine sa apelezi daca e cazul.
Atat cu asta, nu e un subiect greu de digerat, stii ce-ai de facut.
Cred ca ti-ai dus depresia pana la capat, cred ca telefonul primit si raspunsul tau diplomat, concis si corect a fost sutul in cur care te face sa te imbeti asta noapte fara sa te gandesti la datoriile de la magazin, iar maine vei avea geamul deschis si vei lasa soarele ala deschis in profunzimea razelor ce-ti bat in ochi, sa-ti ureze ''buna dimineata mestere", a inceput !
De-asta cred ca a venit alt timp atat si la mine, cat si la tine.
Eu unul acum, mi-am obtinut starea asta prin prisma ''bailor nazale de pe scaunul tau, sculptate cu folia mea draga de Metroclopramid, care de fapt e a ta". Acum mai am un hop : trebuie sa reusesc sa-mi induc starea asta in maduva sufletului si a mintii mele, sa nu devin dependent de Metroclopramid si Gluconat de calciu ( de la Zenitiva- ce-l recomand tuturor care inca asteapta "ziua cea buna" in felul in care-am procedat si eu). Atat despre mine.
Tu. Tu esti un om mare pe care mi-l voi aminti toata viata, orice s-ar intampla. Tu. Tu ai un suflet mare. Tu. Tu nu te-ai gandit la momentul cand ti s-a povestit despre Osho, sa citesti singur cartea aia, te-ar fi ajutat sa iti egalizezi interesele proprii cu dragostea cu care oferi celorlalti diverse. Asta probabil pentru ca tu nu ai mers cu nasul pe 15 lei, si pentru ca nu ai avut ocazia sa bagi in piept un 0.2-0.3 cu niste oameni pe care-i cunosti de mult, dar cu care nu te-ai fi asteptat sa mergi pe blat vreodata spre Bucuresti. Nu ai playerul meu ''Well'' care-mi urla Tool-part of me :
I know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
You are a part of me.
You are just a part of me.
You are just a part of me.
You don't speak
You don't judge
You can't leave.
You can't hurt me.
Just here for me to use.
You are just a part of me.
know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
I know you well, better than one might think.
I know you better than I know myself.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than anyone.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than one might think.
It's time for you to make a sacrifice.
It's time to die a little, give it up.
I know you better, better than anyone.
I know you better than I know myself.
A part of me
Cam asa prietene. Asta trebuie sa vezi. Partea din tine care te calauzeste dar care nu te judeca, care ti-e prietena si te cearta, dar in termeni care te fac sa nu te revolti, ci sa intelegi. Asa trebuie sa-ti vorbeasca. Apoi ar fi bine sa apara mai des partea cealalta, care ti-e dusman, care te vrea om normal, ''un robot'' cum ar spune sufistii. Rolul lui ar fi sa te palmuiasca daca cumva te lasi, daca-ti apare dorinta de renuntare.. Doar ca de obicei apare tendinta aia imatura si tampita de a te lupta cu ''straight-ul" din tine. E o prostie, Latura aia din tine, ti-e prietena, e a ta, te-ar duce pe o cale dreapta, dar sa nu uiti ca tu faci jocul, si poti lua ceea ce-ti trebuie tie din fiecare din Laturi, nu trebuie sa fi copilul lor, sa te controleze ca la 13 ani, tu esti matur si le accepti si laudele, si dojenelile, si mai mult de-atat, se-asteapta de la tine sa te-ndrepti, iti doresc binele.
Daca privesti in perspectiva si apelezi la memorie, iti vei aminti ca faza asta e precum cea de-acum cu bunica-mea. A simtit inceputul schimbarii, simt ca e alta atmosfera, si se-asteapta de la mine sa ma-ndrept, s-apelez la maturitatea ce-am capatat-o pana acum. Acelasi lucru si la tine amice, Mata Mare e a ta, nu te lupta cu ea, arata-i ca te schimbi si apoi te lasa din latzuri pana cand deja te simti stapan total pe simturile, dorintele si vointa ta de-a fi ceea ce-ai vrea sa fi. Si vei simti ca esti pe proprile picioare, si Latura ta care te agaseaza uneori e alaturi de tine.
De-asta imi place Road trippin'. Am doi aliati deja, doar ca trebuie sa ma tin de treaba ca sa-i simt in mine odihniti, impacati, linistiti si pe faza zi si noapte.
Daca i-as povesti unui Parinte despre Partile mele ar imbraca totul in ii de Ingeri Pazitori, si nu, nu as fi de acord.
Nu-mi plac Ingerii, Ingerii nu ma trezesc la 4 dimineata framantandu-mi mintile, Ingerii nu mi se releva in somn. ''Ingerii mei'' poarta blugi albastri deschis, prafuiti cu nisip de Vama, si camasi de pijama, pentru ca desi in timpul unei zile dorm, se trezesc ori manati de un dush cu gust amar si lacrimari, ori din cauza nevoii mele Laturi in unele momente. Cu toate ca imi sunt alaturi mereu ar fi in stare sa ma dea cu capul de peretii unui spital de nebuni daca-ar fi cazul. Cu asta ma santajeaza in discutiile cele mai negre ; cu reprimarea ce imi va fi aplicata de societate,care intr-un final ma va impinge intr-un pat de spital. Nu neaparat societatea, poate propria familie. Depinde cred de cat de rau as ajunge, dar nu cred ca e cazul. Probabil as vorbi chestii care pentru altii nu reprezinta nimic, si pentru mine totul ar avea sens. Asa cred.
Citeste. Citeste, apoi Reciteste si zambeste amice, vino pe drum langa mine, nu te astept, dar prinde-ma din urma; am incredere !
Cauta iarasi Viata de Vie - Propriul Dumnezeu, si ai incredere in tine. ''Nu ai lanturi, sa te tina legat, si nu te leaga nimic '' - doar datoria fata de tine.
Cu drag, '' Aristotel din Militari "
P.S : poate-ti mai amintesti poanta cu Aristotel din Militari, dar daca nu ti-o reamintesc : era primul semestru dintr-a12-a, si ma temeam ca raman la filosofie. Nu aveam note, eram bata, chiuleam, plecam de la ora cu bagajul de munte in spate ca sa prind trenul spre 1 mai-ul ala. Singura sansa era portofoliul ala facut la 4 dimineata, cu aroma de hasis. Si poanta a fost ca la sfarsit, l-am predat, si in loc sa-mi scriu numele, am scris pe dosar Aristotel din Militari. Profa de romana s-a distrat copios in cancelarie aratandu-i Nazdravanului mostra mea de umor trist, pentru ca realizam ca exista sanse sa raman corigent daca nu are umor si dl profesor.
marți, 1 septembrie 2009
Viata mea e frumoasa atunci cand nu sunt nevoit sa-mi calc pe mandrie, sau cand nu mi-e calcata de ceilalti. Mai frumoasa va fi daca voi reusi sa ma simt fericit calcandu-mi pe mandrie fara sa simt ca fac asta. Sa se transforme totul intr-un masochism aparent nefondat. Una din partile mele ma va judeca si-mi va ridica semne de-ntrebare, nu ar intelege unde a disparut revolta, nu ma va recunoaste, dar stiu cum sa o indulcesc, sa o calmez precum un diplomat cu studii. Solutia ar fi sa-i arat ca revolta nu dispare, doar ca ar putea fi canalizata pe alte lucruri din alte dimensiuni, poate inca nedescoperita.
I-ar fi sete cred sa loveasca un om care merita cu adevarat, i-ar placea sa reactioneze in voie intr-o maniera dement-controlata. Mi-am gasit acea parte din mine destul de plictisita in ultima vreme, deja fierbe intr-o sila si-o plictiseala care o face sa ma afecteze revoltator de revoltator. Aduc ceva nou pentru ea.
Deci, ce-ar fi dragele mele celule puse pe rele sa schimbam unghiul si sa ne rotim 180 de grade in sens invers, si sa reactionam impreuna pe masura cand e cazul ?
Asa ca, linistit fiind in privinta ce-o discutam mai sus, voi putea sa schimb ceva intr-o stare de calm.
I-ar fi sete cred sa loveasca un om care merita cu adevarat, i-ar placea sa reactioneze in voie intr-o maniera dement-controlata. Mi-am gasit acea parte din mine destul de plictisita in ultima vreme, deja fierbe intr-o sila si-o plictiseala care o face sa ma afecteze revoltator de revoltator. Aduc ceva nou pentru ea.
Deci, ce-ar fi dragele mele celule puse pe rele sa schimbam unghiul si sa ne rotim 180 de grade in sens invers, si sa reactionam impreuna pe masura cand e cazul ?
Asa ca, linistit fiind in privinta ce-o discutam mai sus, voi putea sa schimb ceva intr-o stare de calm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)