Incep aceasta noua "fila" pe cale sa ma transform in ceea ce sunt de ceva zile ! Suspans..
Deja incepe.. si se va termina tarziu pentru ca stomacul e gol, mintea e odihnita si cu plinul facut : doua cafele mari..
Toate astea duc intr-un singur loc : la nebunie, confuzie mentala, agitatie, pe scurt, spus totul intr-un mod literar : I'm a stoned person in this moment..
Hendrix canta acolo, prin anii 60 si ceva, iar eu in 2008 il apreciez, abia acum, blestem, doar atata am puterea sa fac.. Nu mi-a fost dat sa ajung la vreun Woodstock..
Incepe totul sa devina pe placul meu.. O singura chestie ma nelinesteste/nemultumeste..
M-am reapucat de prostii.. eu stiu la ce ma refer, si altii stiu deasemenea !
Pe ea o iubesc, e copilul meu, sufletul meu.. Uneori ma gandesc ce gol ar lasa in mine daca nu ar mai fi.. ceva teribil, nu as rezista, nu as mai fi normal..!
Facem o "munca de echipa" excelenta cand e cazul. E tot ce vreau : are intelegere pentru mine, rabdare, toleranta si sentimente..
Deasemenea is mandru de mine pentru ca pot creste langa mine un om pe care-l iubesc, il pot ajuta.. il pot dezvolta in sensul de mers pe care il am si eu...!
Ma ajuta, imi e alaturi, ma calmeaza cand tremur de nervi, ma sfatuieste cand patesc ceva..
Eu ii impartasesc din experientele mele, glumesc cu ea, ii sarut ochii, ii musc buzele, ii gust gatul.. e tot ce-mi doresc..
Am in sfarsit liniste, libertate, intelegere, dragoste pura..
Dragostea asta vine din partea unui copil.. e prima lui iubire, prima lui relatie adevarata.. atasamentul este imens, simt asta..
Avem puterea de a strange bani sa ne cumparam o Dacie.. Am gasit una la 8 milioane...
Strangem bani.. e totul bine, reintra totul intr-o nota pozitiva..

Sunt spart, nu pot continua..

Comuniunea Mass-media-romani

Cautam ceva senzational, socant, iesit din comun de violent, grotesc, pervers, lipsit de inteligenta si profunzime ? Se poate.. Intrebarea este : gasim ?

Oh, sigur ca gasim, suntem maestrii in cautari de asemenea factura, dar suntem incepatori in a cauta ceva intens, ceva cu adevarat profund, ceva care sa ne hraneasca si spiritul..

Pe toate gardurile gasim mesaje electorale entuziasmante, sloganuri care mai de care mai piperate si mai bogate in promisiuni utopice..

Apoi, dupa ce parcurgem orasul, unde gasim astfel de chestii, ajungem acasa. Acolo, ca oamenii ne schimbam, ne spalam pe maini si pe fata, tragem o pereche de haine lejere pe noi si cautam un moment de relax : deschidem televizorul.. Panica ; ni se insenineaza fatza. Stirile de la ora 5 ruleaza in voie, la ora de rating maxim, exact atunci cand batranii s-au intors de la cumparaturi si se odihnesc..

Batraneii, din cate stiu, atunci cand stau relaxati, contempleaza, calculeaza, incep sa contempleze destul de profund la viata.

Si na, cum deschid ei televizoarele primul post e ProTv. E ora 17:00 iar stirile ii atrag cu titluri gen : „ o batrana a fost ucisa si jefuita in propria locuinta”, „In Iasi un copil in varsta de 6 ani a fost gasit hacuit pe marginea lacului X”, etc..

Dorinta de a fi la curent cu tot ce se petrece ii innebuneste si ii face sa traiasca la maxim astfel de stiri crude, violente.. traiesc cu gandul ca Romania e plina de asa ceva, cand , toate astea is cazuri la scari mici, dar mediatizarea lor amplifica gravitatea si le da o nuanta de fenomen national, ceea ce in opinia mea e grav de tot..

Banuiesc ca si in alte tari se intampla crime, accidente, si alte tragedii, dar acolo sunt bagate in seama pentru scurt timp, nicidecum nu tin prima pagina a ziarelor pentru 7 luni..

Se nasc astfel psihoze in mintile batranilor si nu numai..

Timpul se scurge, e ora 7 seara, incep stiri cat de cat normale, care totusi acopera ceea ce au descoperit stirile macabre de mai inainte cu dezbateri politice, si ele piperate cu mondenitati, cu mistocarelile dintre presedinte si prim-ministru si alte „conflicte” de interes 0..

Trec in sfarsit si stirile de seara, si apare o noua cale de destindere, si in acelasi timp de culturalizare maxima : Otv-ul..

Un post sumbru, cu audiente enorme.. din toate astea se poate trage o singura concluzie : oamenii din tara noastra, nu chiar in mare majoritate, totusi multi, se simt atrasi sa afle „stiri bomba”, sa urmareasca emisiuni in care pot afla detalii intime despre nu stiu ce vedeta romaneasca, si alte chestii de genul asta..

E oare un lucru bun ca ne hranim cu asa ceva ? Ne aduce ceva in plus cautarea Elodiei care pana acum se dovedeste a fi in van ? Este ceva bun in a ne delecta cu ziare gen Libertatea, care promoveaza pe prima pagina domnisoare voluptoase, blonde, viitoare maneliste, sau manelisti care-si dezvaluie averile impresionante obtinute din acea muzica total lipsita de „creier” din punct de vedere al continutului..?

Nu ar trebuii sa ne asumam responsabilitatea de a incuraja asa ceva..

Nu e de mirare ca tinerii tind in ziua de azi sa obtina bani gramada cantand o muzica slaba, ca urmeaza trendul manelistic purtand ochelari de soare imensi, care is facaturi in marea majoritate, jeansi ridicati peste genunchi, camasi de prost gust, si gelandu-se excesiv pentru a capata admiratia fetelor sub diverse forme, gen : „ Ai, ai.. ce sucar esti astazi” , „arati smecher, esti bengos rau de tot”..etc..

Daca asta ne este noua generatie, atunci, noi.. ceilalti, cei care nu apartinem curentului asta, ce mai cautam aici ?

Daca astia ne sunt bunicii, astia care se hranesc cu Duhul Sfant la Biserica, iar acasa cu predicile criminaliste ale lui Luis Lazarus, daca ei sunt cei care nu pot face altceva decat sa se planga comparand zi de zi regimul de acum, cu cel de acum 23 de ani, ce mai putem face ?

Cei tineri au idealuri josnice din punct de vedere moral, cei batrani sunt decazuti din cauza lucrurilor pe care le vad, le aud toata ziua la televizor si-n ziare, si apoi le inmagazineaza in subconstient fiind adeptii celor mai utopice psihoze.. Atunci, cei care se afla intre cele doua perioade, adica cei care au acum 30, 40 de ani, ei cum sunt ??

Parerea mea e ca aceasta varsta de mijloc, are cateva caracteristici din cele doua perioade de mai sus : o parte din ei sunt manelisti, alergatori dupa lucruri simple, care nu necesita bogatie intelectuala, sunt haituiti de sistemul in care traiesc, majoritatea nemultumiti de salariile pe care le primesc. Altii insa sunt educati bine, s-au adaptat si au avut atata personalitate incat sa aleaga muzica buna, informatia cu adevarat necesara, produsele de calitate, si mai ales, o viata fara fitze..

Dar vin din urma si unii care fac parte din prima categorie doar cu varsta, ca ci in alt mod nu-si gasesc rostul in generatia asta: manele nu asculta, urasc din tot sufletul tabloidele romanesti si emisiunile lui Diaconescu, urmaresc cu atentie stirile politice, dar pana intr-un anumit punct : pana se ajunge animozitati, scandaluri, etc.. Cred ca pana acolo se pot urmarii toate astea.

Mass-media isi atribuie un rol important in manevrarea societatii, in educarea ei, in informarea ei deoarece tineretul din ziua de azi nu cauta sa se educe cu cartea, ci cu netul, asta ducand la scaderea ratei de cititori.

Exista putine posturi tv cu adevarat hranitoare, restul sunt lichele care promoveaza sferto-doctismul, asa cum era pe vremuri Ciao Darwin : fete cu sani imensi, si oameni cu 3 clase..

Ziarele care apartin de o anumita baricada politica, si bineinteles, sustin subtil acea latura, sunt ceva mai cizelate, prezinta si altfel de evenimente, decat tabloidele..

Ca o concluzie personala : Tara, oamenii, mass-media : sunt in declin total din punct de vedere cultural, ziarele de zi cu zi, stagneaza, tabloidele impreuna cu tirajele lor mari sunt in crestere, iar posturile de prost gust, la fel..

Ce ramane de facut... Ne-am putea creste copii obisnuindu-i cu desene animate prietenoase, cititindu-le povesti, vorbindu-le de lucruri frumoase.Nu ar fi rau sa cititm impreuna cu ei diverse lucruri, totul depinzand de varsta lor, pentru ca cititul e un factor important in creearea personalitatii Asa vom avea o generatie care sa citeasca ceva destept, asa vom avea o generatie de tineri de succes care sa ridice tara.

Am putea creste copii cu muzica veche si buna… Au ce invata…J

Inundatiile „ noastre ”, inundatiile lor..

Ne asumam oare responsabilitatea pentru ce se intampla in tara asta ? Vom face asta vreodata fara sa ne fofilam, si fara sa dam vina pe altii ?

Majoritatea populatiei din Romania nu ar miza pe chestia asta, dar cu siguranta ca asteapta si o astfel de minune. Pana la urma e doar o minune, nu pot face altceva decat sa astepte si sa spere ca norocul sa le implineasca dorintele.

Moldovenii nostri sunt inundati, in timp ce casele lor pe jumătate sau complet sub ape nu fac altceva decat sa creioneze un decor apocaliptic, sa infatiseze un viitor trist si nesigur pentru cei care odinioara locuiau in acele casute, dealtfel modeste, laolalta cu animalele pe care dimineata de dimineata, si seara de seara le hraneau pentru a avea ce pune pe masa pentru ei, si restul familiei lor.

Drama lor, este si a „noastra”. Da, imi permit sa pun ghilimele pentru ca nu e a „noastra” propriu’zis, nu noi dormim pe unde apucam, fiindca nu noi plangem cand vedem un convoi plin cu ajutoare, e a noastra ca popor.

Cand spun asta, ma refer la mai multe aspecte. Si-anume : Romania neglijeaza in fiecare an problema iesirii din matca a raurilor si paraurilor in zonele grav afectate si in anii trecuti.

In fiecare an, batranii plang, in fiecare an oameni cu suflet si oameni care vor sa ajute si sa isi si faca reclama cu ocazia asta, ajuta pe cei nevoiasi cu ce pot : unii mediatizeaza cazurile, altii doneaza alimente, altii se duc si dezbat prin emisiuni problema celor napastuiti de ape, iar presedintele Traian Basescu spune bancuri impreuna cu proprietarii unor firme straine care vor sa investeasca in Delta Dunarii.

Oare atat se poate face intr-o Romanie care este anul 2008 si este membra a Uniunii Europene ? Atat putem face de fiecare data ? Da, ei se pot plange, ca uite, inundatiile le distrug casele taranilor, promit ca anul viitor va fi la fel, dar realitatea este ca astea sunt doar niste griji, si pareri de rau oarecum false. E clar pentru toata lumea ca atunci cand traiesti asa cum o fac ei, pe bani multi, e greu sa deplangi cu atata febrilitate starea unor oameni pe care nu-i cunosti, cu care nu inchei nicio afacere aducatoare de bani multi, e nevoie de suflet mult , si nu stiu cati dintre ei au un astfel de suflet, mare..

Romanii de rand, care nu au fost afectati, nu pot face altceva decat sa simta sincer compasiune pentru cei care-s intr-o situatie atat de delicata, asta fiindca romanul de rand are capacitatea aia de a empatiza, de a se pune in locul altuia care pateste ceva.

Romanul de rand zice : „Doamne fereste, saracii oameni, noi trebuie sa fim fericiti, ca de bine de rau traim in siguranta, dar ei, amaratii.. ? Doamne fereste inca odata, sa ne pazeasca Dumnezeu de asa ceva. ”

Replici de genul asta am auzit de multe ori la bunica-mea in timp ce urmarea astfel de stiri, de aici am tras concluzia ca romanul de rand, e mai apropiat sufleteste de un necunoscut care are un necaz, decat un politician care se apropie de oameni doar in timpul campaniilor electorale.

Cred ca politicianul, ca sa fie unul de succes, trebuie sa stie sa promita, sa minta fain, sa fie credibil, sa para ca empatizeaa cu situatia aceea.

Si din pacate, multi politicieni au calitatea asta, au un „papagal” bogat si frumos, iar romanii is sufletisti, sunt oameni carora li se inmoaie inima repede si acorda prea multa incredere unor necunoscuti care nu fac altceva decat sa promita si apoi sa dea vina pe nu stiu ce inconvenient, apoi promit din nou ca vor rezolva acea problema, etc.

Problemele orasenilor ca mine, ca voi sau ca multi altii sunt de alte proportii, suntem aproape obisnuiti cu ele, si totusi ne plangem de lucruri marunte.

De exemplu din cauza schimbarilor de conducte, se intrerupe apa trei zile sau mai mult si ramanem fara apa pentru spalat rufe, pentru gatit, etc.

Facem scandal din cauza asta, ne ofticam, dar ce-ar fi sa fim 3 zile SUB ape ?

Am putea trata cu mai mult calm aceste 3 zile sau o saptamana fara apa curenta pentru ca situatia asta o dregem cumva, se remediaza sigur cu ajutorul Apa Nova, avem o siguranta. Dar cei care in toti anii astia au fost loviti de inundatii cum o vor scoate la capat ?

Ganditi-va ca au pierdut ce-au agonisit o viata intreaga, plus puterea de a o lua de la 0, nefiind prima data cand apa le fura tot ce au.

Asta e adevarul.

Sa ajutam cum putem totusi pe cei care nu au nimic : casa, familie, speranta si putere de a o lua aproape de la zero.

Sa nu fim IGNORANTI, e cel mai mare semn de egoism si prostie, o patura, un bax de apa, o haina noua:o jucarie:astea ne intaresc pe noi ca popor, asta ne face sa fim oameni cu adevarat.

Ma gasesc destul de plictisitor cand sunt treaz, deasemeni cand am ceva la bord, sau sub bord, in cazul de fata.
Eu sunt Painea lui Dumnezeu. Am realizat asta acum, aici, ieri si azi.
Eu nu plang dupa ce plang ceilalti, eu nu iubesc ce iubesc altii, eu sunt entuziasmat de lucuri care pe altii ii fac sceptici.
Nu e nicio problema : o portie in plus de nebunie este egala cu 3000 de zambete, 30 de beri si 3 paturi in Vama.
Si mi-e dor de Vama Veche, de patria drogatilor pentru ca acolo nu ne deranjam unul pe celalalt, fiecare cu cortul si cazarea lui, ne intersectam.
Piratii erau aproape, Canapelele la fel, dar am urmat tastele si-am ajuns la cazare, unde totul suna a gol, in capul meu.
Acum e plaja aproape, is pe strada principala, trec pe langa Epava, ma indrept spre plaja. Dreapta, stanga sau in fata ?
Avem cortul langa Stuf, deci in stanga, ce pacat...

Continuarea previziunii..: ;;)

Nu s-a intamplat asa cum am prevazut. Acum se tace, e liniste.. atata tot..

Comuniunea Mass-media-romani

Cautam ceva senzational, socant, iesit din comun de violent, grotesc, pervers, lipsit de inteligenta si profunzime ? Se poate.. Intrebarea este : gasim ?

Oh, sigur ca gasim, suntem maestrii in cautari de asemenea factura, dar suntem incepatori in a cauta ceva intens, ceva cu adevarat profund, ceva care sa ne hraneasca si spiritul..

Pe toate gardurile gasim mesaje electorale entuziasmante, sloganuri care mai de care mai piperate si mai bogate in promisiuni utopice..

Apoi, dupa ce parcurgem orasul, unde gasim astfel de chestii, ajungem acasa. Acolo, ca oamenii ne schimbam, ne spalam pe maini si pe fata, tragem o pereche de haine lejere pe noi si cautam un moment de relax : deschidem televizorul.. Panica ; ni se insenineaza fatza. Stirile de la ora 5 ruleaza in voie, la ora de rating maxim, exact atunci cand batranii s-au intors de la cumparaturi si se odihnesc..

Batraneii, din cate stiu, atunci cand stau relaxati, contempleaza, calculeaza, incep sa contempleze destul de profund la viata.

Si na, cum deschid ei televizoarele primul post e ProTv. E ora 17:00 iar stirile ii atrag cu titluri gen : „ o batrana a fost ucisa si jefuita in propria locuinta”, „In Iasi un copil in varsta de 6 ani a fost gasit hacuit pe marginea lacului X”, etc..

Dorinta de a fi la curent cu tot ce se petrece ii innebuneste si ii face sa traiasca la maxim astfel de stiri crude, violente.. traiesc cu gandul ca Romania e plina de asa ceva, cand , toate astea is cazuri la scari mici, dar mediatizarea lor amplifica gravitatea si le da o nuanta de fenomen national, ceea ce in opinia mea e grav de tot..

Banuiesc ca si in alte tari se intampla crime, accidente, si alte tragedii, dar acolo sunt bagate in seama pentru scurt timp, nicidecum nu tin prima pagina a ziarelor pentru 7 luni..

Se nasc astfel psihoze in mintile batranilor si nu numai..

Timpul se scurge, e ora 7 seara, incep stiri cat de cat normale, care totusi acopera ceea ce au descoperit stirile macabre de mai inainte cu dezbateri politice, si ele piperate cu mondenitati, cu mistocarelile dintre presedinte si prim-ministru si alte „conflicte” de interes 0..

Trec in sfarsit si stirile de seara, si apare o noua cale de destindere, si in acelasi timp de culturalizare maxima : Otv-ul..

Un post sumbru, cu audiente enorme.. din toate astea se poate trage o singura concluzie : oamenii din tara noastra, nu chiar in mare majoritate, totusi multi, se simt atrasi sa afle „stiri bomba”, sa urmareasca emisiuni in care pot afla detalii intime despre nu stiu ce vedeta romaneasca, si alte chestii de genul asta..

E oare un lucru bun ca ne hranim cu asa ceva ? Ne aduce ceva in plus cautarea Elodiei care pana acum se dovedeste a fi in van ? Este ceva bun in a ne delecta cu ziare gen Libertatea, care promoveaza pe prima pagina domnisoare voluptoase, blonde, viitoare maneliste, sau manelisti care-si dezvaluie averile impresionante obtinute din acea muzica total lipsita de „creier” din punct de vedere al continutului..?

Eu unul, nu imi asum responsabilitatea de a incuraja asa ceva.

Nu e de mirare ca tinerii tind in ziua de azi sa obtina bani gramada cantand o muzica slaba, ca urmeaza trendul manelistic purtand ochelari de soare imensi, care is facaturi in marea majoritate, jeansi ridicati peste genunchi, camasi de prost gust, si gelandu-se excesiv pentru a capata admiratia fetelor sub diverse forme, gen : „ Ai, ai.. ce sucar esti astazi” , „arati smecher, esti bengos rau de tot”..etc..

Daca asta ne este noua generatie, atunci, noi.. ceilalti, cei care nu apartinem curentului asta, ce mai cautam aici ?

Daca astia ne sunt bunicii, astia care se hranesc cu Duhul Sfant la Biserica, iar acasa cu predicile criminaliste ale lui Luis Lazarus, daca ei sunt cei care nu pot face altceva decat sa se planga comparand zi de zi regimul de acum, cu cel de acum 23 de ani, ce mai putem face ?

Cei tineri au idealuri josnice din punct de vedere moral, cei batrani sunt decazuti din cauza lucrurilor pe care le vad, le aud toata ziua la televizor si-n ziare, si apoi le inmagazineaza in subconstient fiind adeptii celor mai utopice psihoze.. Atunci, cei care se afla intre cele doua perioade, adica cei care au acum 30, 40 de ani, ei cum sunt ??

Parerea mea e ca aceasta varsta de mijloc, are cateva caracteristici din cele doua perioade de mai sus : o parte din ei sunt manelisti, alergatori dupa lucruri simple, care nu necesita bogatie intelectuala, sunt haituiti de sistemul in care traiesc, majoritatea nemultumiti de salariile pe care le primesc. Altii insa sunt educati bine, s-au adaptat si au avut atata personalitate incat sa aleaga muzica buna, informatia cu adevarat necesara, produsele de calitate, si mai ales, o viata fara fitze..

Eu vin din urma, fac parte din prima categorie doar cu varsta, caci in alt mod nu-mi gasesc rostul in generatia asta : manele nu ascult, urasc din tot sufletul tabloidele romanesti, si emisiunile lui Diaconescu, urmaresc cu interes stirile politice, dar pana intr-un anumit punct : pana se ajunge la animozitati, scandaluri.. Pana acolo pot urmarii asa ceva, mai departe ii las cu o oarecare tristete pe ceilalti sa urmareasca !

Mass-media isi atribuie un rol important in manevrarea societatii, in educarea ei, in informarea ei..

Putine posturi tv cu adevarat hranitoare, restul lichele care promoveaza sferto-doctismul, asa cum era pe vremuri Ciao Darwin : fete cu sani imensi, si oameni cu 3 clase..

Ziarele care apartin de o anumita baricada politica, si bineinteles, sustin subtil acea latura, is ceva mai cizelate, prezinta si altfel de evenimente, decat tabloidele..

Ca o concluzie personala : Tara, oamenii, mass-media : sunt in declin total din punct de vedere cultural, ziarele de zi cu zi, stagneaza, tabloidele impreuna cu tirajele lor mari sunt in crestere, iar posturile de prost gust, la fel..

Ce ramane de facut ? Probabil ca mentalitatea nu se va schimba decat dupa ce vor ajunge la putere ministri de cultura straini, care au alta gandire, alta viziune..

Descopar ca sunt nevoit sa o fac pe astrologu', pe clarvazatorul.. nu am vrut, intotdeauna am urat buletinele astrologice in care adesea o domnisoara careia i se citeste pe fatza ca habar nu are ce spune acolo, ne spune ca cei in zodia fecioarei o sa aiba o zi favorabila din punct de vedere financiar, sanatate cat cuprinde, dar stam cam prost cu dragostea.. Liniste si pace, asteptam sa se scurga ziua sa vad ce acumulez, daca tipa cu fusta mulata pe fund si cu o fatza extra fardata va avea dreptate.
Uhm, au trecut doua ore.. nimic, nici bani garla, prietena mea nu vrea sa se desparta de mine desi o gonesc cu sarguinta maxima, aproape cu lacrimi in ochi, iar sanatatea e dubioasa treaba. De ceva zile ma doare capul, si uit tot ce fac.. Da, foarte fain..
Orele din acea zi se duc repede si primesc un telefon ca nu-mi poate restituii prietena milionul pe care i l-am imprumutat acum 2 zile. Deci, dupa ce ca nu scap de ea mai repede, nu imi da nici banii inapoi, nasul incepe sa-mi curga anevoios cu mucozitati lichide, grabindu-se spre barbie.. Sounds tasty ! :)
Da, de-asta nu-mi plac premonitiile.. Cand ma gandesc la ele, ies invers decat as vrea.
O simpla chestie am de scris, si o continui peste cateva zile.
Nu vand apartamentul, bunica-miu deja a gasit cumparator, nu i-am zis ca nu-l vand, va face spume urate, precum hidrantul, si cred ca o sa moara din cauza asta.
PROGNOZA PE 3 ZILE : La maxim 3 zile dupa ce va afla de la mine ca nu vand apartamentul, care dealtfel e pe numele meu, dar vrea el sa fie colonel ca pe vremuri, sa faca el legea, desi are 79 de ani, sau.. 78, ( am uitat ). Revenind, ziceam ca la 3 zile dupa ce-i dau vestea, o sa moara.
Pana atunci, ma asteapta Vama Veche, unde-o-sa ma-ncarc cu energie pozitiva.
Planuiesc sa adun atata energie pozitiva cat stau acolo, incat dupa 5 zile de meditatii cu berea Ursus si cu plantele divine, sa pot sa intru in casa levitand, sa fiu un fel de Dalai Lama la atitudine, sau Bob Marley.. sa imi fie lene sa ma cert, sa fiu pasnic..sa vreau doar sa dorm, si sa pot suporta consecintele ! .... peste maxim 10 zile, revin, si scriu deznodamantul ! ;;)

Munca la romanii trecuti cu mult sau putin de varsta majoratului nu lasa loc de timp liber.

Moto : „Munca ne fura timpul, banii ne fura mintea /In pielea mea, cum as putea sa-mi cumpar linistea? „ – Cheloo ( trupa Parazitii ).

Subiectul articolului graviteaza in jurul adevarului arhicunoscut, cum ca munca prestata de romani, nu lasa loc si timpului liber.

Din cauza asta romanii sunt stresati, dimineata ii gasesti pe strada grabindu-se spre locul lor de munca, apoi dupa amiaza ii gasesti cu ochi plictisiti si obositi intorcandu-se acasa resemnati la gandul ca maine e o noua zi de munca si ca relaxarea nu o regasesc decat sub o forma superficiala si sedentara..Putem sa facem un exercitiu de imaginatie si sa empatizam cu un personak care : este deja considerat om mare : are poate 19-20 de ani in spate, este student anul intai sau poate anul doi, nu a reusit sa intre la vreo facultate unde statul ii plateste o mare parte din studii (la buget), este prin urmare la „cu taxa”. Pe langa toate acestea este sosit din provincie la Bucuresti, asta ca sa aiba de unde alege in prinvinta unui job bine platit dupa ce termina facultatea.

Sa spunem ca nu a prins loc la camin, ce face ? Pai.. sta in vreo garsoniera platind o chirie piperata, sau alege optiunea de a locui la camin.

Parintii i-au promis ca il vor ajuta cat vor putea : la inceput cu amenajarea noii locuinte, apoi cu jumătate din suma chiriei pe care tre’ sa o plateasca, alteori cand nu il pot ajuta cu bani, il ajuta cu o oala de mancare gatita, cateodata nici cu aia..

Ce face pana la urma ??

Trebuie sa gaseasca un loc de munca care sa-i sustina cheltuielile principale, de bun simt: chiria, intretinerea, bani pentru o haina noua, caci este in capitala, nu poate umbla ca acasa la el, acolo unde lumea nu judeca dupa aspect. Apoi are nevoie si de bani pentru mancare, caci trebuie sa manance, caci este si el om.

Din toata „ecuatia” asta am exclus posibilitatea de a avea vreun viciu gen fumat sau baut, Doamne Fereste in cazul drogurilor; sa spunem ca este fara vicii..

Chiar si nefumator, fara sa bea sau sa se drogheze, are o gramada de cheltuieli pe care trebuie sa le suporte fiindca altfel..

Un job in timpul facultatii este totusi ceva nu cum pare poate la prima vedere : dimineata are cursuri, apoi de la pranz se poate duce linistit la munca pana la ora 18:00-19:00 , ajunge acasa, mananca ceva, invata si se culca, apoi a doua zi o ia de la capat fara sa poata schimba ceva in favoarea lui, pentru a avea timp liber exact cat sa se detensioneze.

Nu, treaba asta cu munca nu merge asa : din start te supui unui oarecare surmenaj si intri in jocul de a „omul matur” care munceste ca sa se intretina.
Sunt curios cati dintre noi sunt in stare ca la varsta de 20 de ani sa ia viata atat de in serios incat sa urmeze un program care te obliga intr-o oarecare masura sa le impaci pe toate : mersul la facultate, apoi munca prestata pana seara, apoi repaus urmat de invatat, si dupa aceea sa o iei de la capat.

Cunoastem toti cred tineri poate de aceeiasi varsta cu noi, sau macar de o varsta apropiata de a noastra care spun : „ Domne, nu stiu, am 20 de ani, ce naiba, daca acum nu ma distrez si ma apuc de munca, mai incolo pe la 30 de ani ce-o sa fac ? Asa ca o dau naibi de munca si stau pe banii lu’ mama si a lu’ tata si dau si eu pe la facultate cand se poate, mai plec pe la Sinaia 3-4 zile, mai ies intr-un club cu prietenii, si-mi vad de tinerete ”.

Tindem sa-i dam dreptate acestei tipologii de om care isi doreste o tinerete libera, fara multe responsabilitati, care se bazeaza pe banii parintilor. Pe de o parte, e normal, probabil multi care citit articolul asta sunteti tineri si zambiti la gandul ca si voi sunteti in felul asta, ca ganditi asa, dar sunt altii dintre voi care nu-si permit sa se distreze, care trebuie sa le faca pe toate : sa se tina de facultate, sa intretina o casa, sa-si plateasca darile catre stat la timp, toate astea cu ajutorul muncii prestate de ei insisi, nu de parintii lor..

Totusi, depinde de sansa fiecaruia : unii au noroc ca parintii sa poata sa-i sustina iar altii nu au.

Si iata cum tinerii nostri se impart in doua categorii : prima e categoria favorizata de „Zeita Fortuna”, iar a doua este cea care e nevoit sa isi construiasca singuri resurse de supravietuire.

Mergem mai departe si dezbatem o alta categorie de oameni : oamenii maturi.

Oameni maturi suntem considerati cand am cam trecut de 30 de ani, cand pofta de chefuri nebune incepe sa se stinga.

Sa spunem ca personajul nostru are 39 de ani.

Pai, un om la 39 de ani ar putea sa aiba deja o familie in spate, o nevasta, poate chiar un copil. Unde mai pui ca pentru a intretine o familie e de preferat sa ai propria ta casa, sa nu depinzi de altii.

Intervin tot felul de probleme in genul celor avute poate in studentie ( cum spuneam, depinde de sansa fiecaruia ) : plata intretinerii, a taxelor si impozitelor care nu contenesc sa se inmulteasca de la an la an, mai avem pe lista benzina pentru masina, in cazul in care avem una ( din nou depinde de sansa avuta ), apoi trebuie sa avem in vedere faptul ca suntem oameni si trebuie sa ne hranim pentru a supravietuii, daca avem un copilas sau doi, trebuie si ei hraniti, intretinuti, apoi cand au ajuns la varsta de 3-4 anisori trebuie dusi la o gradinita, care si ea necesita destule costuri, copilul inainteaza in etate si ajunge la scoala, dar deja incepem sa ne indepartam de subiect..

Pe scurt, o groaza de costuri care trebuie suportate intr-un fel sau altul..

Omul nostru trebuie sa munceasca ca sa reuseasca sa-si intretina familia din toate punctele de vedere..

Dar, mai are acest tip de om timp pentru un suc baut la o terasa ? Nu mai vorbim de o plecare la munte macar o saptamana, ne limitam la un suc baut pe undeva, poate intr-un bar sau un fast-food.

Ii putem crea un program destul de apropiat de ceea ce se intampla in realitate cu multi dintre noi care ajung la o varsta apropiata cu personajul creionat mai sus. Astfel ca :

La 8 incepe serviciul, prin urmare se trezeste pe la 6. In timpul asta trebuie sa isi rezolve toaleta, sa manance ceva apoi pleaca cu gandul ca iar il asteapta 8 ore de munca care poate nu-l satisface din nici un punct de vedere : nici moral, nici financiar, nici spiritual. Din start este in handicap.

Goneste pe strazi spre sediul serviciului sau, se enerveaza din cauza traficului care-l face de multe ori sa intarzie si sa atraga asa numitele „taieri” de salariu venite din partea patronatului firmei.

Odata ajuns acolo poate cu o oarecare intarziere isi face o cafea si se apuca de munca.

Orele trec, se face ora 15:30. Se gandeste deja ca mai este jumatate de ora si va pleca spre casa, dar dupa cum bine se stie, timpul trece greu cand faci ceva ce nu te satisface.

Ora 16:05 : omul nostru isi ia haina din cui, isi saluta seful la plecare cu un oarecare fals respect si pleaca spre casa.

Ora 16:20 : este ora la care majoritatea oamenilor ies de la serviciu . Concluzia : o mare inghesuiala, claxoane, injuraturi, ambuscade formate din masini in intersectii. Pe scurt : un haos total.

Ora 17:00 : ajunge acasa obosit, cu nervii la pamant salutandu-si sotia cu bucurie, si ea abia sosita de la serviciu de mai bine de 15 minute.

Amandoi sunt obositi, se aseaza la masa si povestesc cele petrecute in timpul zilei la serviciu.

Niciunul dintre ei nu se mai gandeste ca poate o iesire in oras le-ar face bine, ca i-ar detensiona, se gandesc doar la faptul ca maine urmeaza o noua zi de munca in care o vor lua de la capat, si totul pare deja nesfarsit de banal. Nici prin cap nu le trece poate ca o simpla cafea bauta impreuna in parc, o banala cafea preparata de acasa si servita in doua cani, pe o banca din parc ii poate calma si le va oferi o viziune mai optimista.

De multe ori, oamenii care ajung intr-o astfel de situatie constientizeaza ca nu mai au timp si pentru ei, dar renunta usor la gandul de a razbate, si de a-si crea timp sa se regaseasca relaxati macar de 2-3 ori pe saptamana, exceptand week-endurile in care intretin activitati plicticoase cum ar fi gatitul, spalatul, calcatul, cumparaturile facute in super-marketuri pline de oameni ca ei, veniti sa-si faca provizii pentru saptamana ce vine. Alte ocupatii prestate in week-endul sunt dormitul, care nu face altceva decat sa-i angreneze intr-un sedentarism foarte subtil, pentru ca somnul da impresia relaxarii, dar defapt nu face altceva decat sa te bage intr-o stare de lenevire. Uitatul la televizor este o alta ocupatie pe care omul de rand intrat in acest banal din care cu greu poti iesii o executa.

Anii trec tot asa, deja sunt cufundati intr-o viata in care fac aceleasi lucruri in fiece zi, fara sa aiba vreo satisfactie, poate decat cea aceea ca au bani cat sa-si plateasca ratele la masina de spalat sau la noul televizor.

Oare asta este omul care este fericit ? Asa arata el oare ? Oare fericirea inseamna doar sa ai bani si timp sa-ti platesti chiria ( daca e cazul ), ratele, sa-ti intretii familia si sa muncesti ca un rob pentru toate astea ? Oare banii obtinuti din munca sunt singura noastra sursa de fericire.. ? Si daca este asa, sa spunem ca avem venituri bune din ceea ce muncim la serviciu, dar timp prea putin pentru noi, pe ce cheltuim banii astfel incat sa fim fericiti ? Sau suntem fericiti doar cand incasam banii si-i dam pe lucrurile de zi cu zi ? Asta ne ofera noua fericire interioara ?

Totul in ziua de azi a devenit comercial, totul se face pentru bani, banii au devenit se pare unitatea de masura pentru fericire :

-„Omule, sunt fericit tare, am luat salariul”, -„ Si ce-o sa faci cu el ?” , „ Pai, ce sa fac ? imi cumpar ce-mi trebuie pentru luna viitoare si atat, am timp de altceva ?” – „ La cum stiu ca ai tu programul la munca, nu cred ca ai timp si de altceva dar.. daca pe tine asta te face fericit.. ”.

Cei care au si bani, si timp sa se distreze pot fi considerati cazuri fericite, dar oare stiu ei ca distractia lor e intretinuta de oameni care muncesc ?

Si daca stiu, ce pot face ei ? Pana la urma ei sunt bine, nu au probleme, de ce s-ar gandi si la cei care nu-s in situatia lor ?

Toti cred eu, ar trebuii sa alocam mai mult spatiu pentru fericirea noastra, pentru latura noastra spirituala, sa avem grija sa nu ne afundam in munca fara sfarsit, in stres si in banalitate.

Poate ca cei care deja is in situatia asta de ceva timp, nu mai au puterea sa remedieze, dar cei care vin din urma, si au putere si determinare sa nu paseasca pe calea pseudo-fericirii materiale, sa se fereasca, sa caute mereu sa aiba loc si pentru sufletul lor, nu doar pentru truda de la serviciu.