duminică, 12 iulie 2009
As lasa in spate o casa unde e aproape totul la ''botul calului'', mai putin armonia, care lipseste din multe motive, unul din ele fiind chiar eu.
Eu stric totul cu neglijenta mea si nepasarea mea vis-a vis de tot ce ma inconjoara cand vine vorba de familia din partea tatalui ; la modul sincer vorbind, familia tatalui m-a avut in ingrijire mult timp, iar acum, iata rasplata : nu ma duc sa cumpar paine exact cand mi se cere, am un inceput de barba si am de gand sa-mi las parul sa creasca la infinit- adica un fel de golan care se intoarce acasa la 3 dimineata.. e amenintator pentru ei, ar fi vrut altceva din partea mea. Si-ar fi dorit probabil ca la batranete eu sa fiu cel care le-aduce cana cu apa la pat, doar ca acel ''Eu'' momentan are telefonul inchis si e plecat prin oras.
Realizez ca tot ce spun poate fi folosit impotriva mea intr-un eventual proces.. de constiinta in cazul cel mai tragic, si-apoi, asa liber ma simt sa zburd fara a da nici o explicatie, si ma gandesc totusi ca Dumnezeu nu ma va judeca pentru toate astea, pentru ca nu asta e rolul lui ( asta din punctul meu de vedere ), altcineva, cine ? Sunt un personaj care rareori e imbratisat, bagat in seama asa, pe degeaba. Am niste aparente in dotare care sperie si indeparteaza superficialitatea, astfel incat nu am decat 2 prieteni buni. O vaca si Banel. Situatia asta sta exact cum trebuie pentru a nu ma teme de judecata altora.
Nu mi-a placut niciodata ca altii sa vorbeasca in numele meu, sau eu in numele altora, si am fost totusi silit sa o fac ani de zile, ba intre tata si mama, ba intre bunici si mama, mama si bunici, bunici si tata, unchi si bunici. Toti sunt niste bolnavi irecuperabili lipsiti de orice simt al linistii, al pacii ; nicio treaba cu ei, departe rau.
De cand ma stiu au existat certuri in jurul meu. Incepand cu jignirile dintre ai mei cu ''hai sictir ! -hai sictir tu in pizda ma-tii'', pana la bunici vis-a vis de tata, pana la cearta care mi-a frant sufletul, aceea dintre bunici si unchiul meu, moment in care mi s-a interzis sa merg la unchiul meu, si totusi fugeam pe-ascuns la el. Am trait sa vad si batai dintre ai mei, momente cu pocneli, etc. Am vazut multe, si sunt satul de a da explicatii. Daca cineva vrea sa-mi exprim o opinie, sunt de acord, dar sa dau explicatii nu, sunt absolut scarbit.
Ma vad stand in garsoniera inchiriata, undeva prin drumul taberei, linistit dar singur, singur dar liber.
In situatia in care m-as muta cu adevarat, as vrea sa ii vad reactia bunicii, sunt curios daca va parea nepasatoare, sau daca ma va cere inapoi. Dupa mine, cea mai probabila e varianta intai.
Ramane de vazut insa. Totusi, orice ar fi, dorinta mea de a sta singur este mai mare decat cea de a sta acasa doar de dragul ei, si-apoi, cred c-am mai spus-o, simt ca-s la varsta cand nu am de ce sa fac compromisuri in ceea ce-i priveste pe ceilalti.
Adica, atatia ani au spus despre mine ca nu sunt bun de nimic, m-au facut sa ma simt 0, iar acum ar vrea sa ii fiu aproape ? Corect ar fi sa stau, dar cum nu sunt pregatit pentru compromisuri, nu o voi face, si-mi voi asuma plecarea din ''sanul familiei''.
Asta ar insemna practic ca va trebuii sa intretin o casa descurcandu-ma in mare parte singur in ceea ce priveste cumparaturile, curatenia, platile, etc.
Va fi interesant sentimentul de autonomie ce urmeaza sa-l am odata cu intrarea in posesia mea a unui loc doar al meu.
Abia astept sa nu fiu singur, sa chem cate o noapte pe cineva, sa jucam table, sa bem o bere, sa ne uitam la un film, ''sa mai facem unu ''..
Mi-ar placea sa respect locul in care locuiesc, si sa am grija pe cat se poate locul unde traiesc, si sa impun acest respect si celor care vin la mine.
Ar fi odaitsa mea in care sa-mi fac singur un cartof prajit, un ou, o cafea sau " sa fierb niste k." :))), (eram ironic vis-a vis de cineva drag, atat.).
As vrea ca la ceva timp, garsoniera sa-mi fie plina, m-as simti in largul meu alaturi de cateva suflete.
Atat !
marți, 7 iulie 2009
Gata, s-a terminat - astept refrenul :
Nu ar fi multe chestii de spus, totul a trecut neasteptat de bine pentru mine, si in general pentru toti cei mai apropiati de mine care au dat bac-ul.
E vorba de oamenii aia pe care si inainte de ziua unui examen povesteau dimineata la 7 pe terasa in Valencia de betiile recente, de fumageli, etc.
Altii au ales sa vina de la 7 la liceu, sa absoarba tensiunea aia infricosatoare din curtea scolii, care se instaura imediat ce intrai in curte si-i vedeai pe aia care citesc ingrijorati din foi, caiete, memoratoare.
Eu i-am vazut, i-am surprins asa, fiind foarte relaxat, detasat, ceea ce m-a ajutat sa nu ma panichez foarte rau, sa nu-mi fac o ''karma proasta'' in ziua respectiva.
Totusi, oricat de relaxat ai fi, nu ai cum sa iti dai seama de tensiunea ce pluteste in jurul tau.
Revenind, as spune ca am ramas la fel pe toata perioada examenelor, avand aceleasi proaste obiceiuri ca indeletnicire, in fiecare zi. M-am dat batut, m-am lasat prada dorintelor si.. m-am descurcat pana la urma, fara mari emotii, deoarece, de fiecare data cand am iesit de la examen, am putut sa-mi evaluez ''ochiometric'' fiecare lucrare in parte, cu tot ce-am scris, etc.. si de fiecare data am stiut ca m-am descurcat.
Spuneam mai devreme ca am ramas la fel pe toata durata chinului, la fel de prost, de neatent si de indolent ; astfel incat la romana scris am luat 5 in cap, pentru ca am scris cu pixul ala blestemat de la bunica-miu, care s-a terminat, si apoi am schimbat nuanta aia cu alta... VERDE :| .
La universala in schimb, unde ma cacam pe mine zi de zi, aveam pur si simplu cosmaruri in legatura cu examenul la universala, ma trezeam dimineata cu gandul la ea, si la faptul ca nu voi invata oricum la ea deloc, pentru ca nu pot.. pe scurt, asteptam revelatia care sa ma treaca cu bine peste examenul asta.
Culmea e ca, am luat nota mai mare la universala, decat la romana..
iar la restul am luat note la fel de proaste, ca estetica a cifrelor, dar la fel de utile ca cele dinainte, asa incat, sa promovez cacatul asta de examen, unde intr-adevar, tot prostul il trece.
Din varii motive.
Incep sa cred ca Romania e tara ideala pentru nelegiuiri, defectiuni grave ale sistemului, etc.. Spun asta pentru ca de exemplu, la bacalaureat treaba sta asa :
- - Profesorii sunt batjocoriti de catre minister, si le dau 20 de ron pe zi sa fie examinator. Lefurile lor sunt slabute fata de cat muncesc.
- - Ministerul nu are de unde sa mareasca salariile asa cum s-a promis, deci au calcat pe bec rau.
In situatia asta, ce-am putea face ?
Ma gandesc cu sila la prostii si fatarnicii de parlamentari cand ii aud cum se plang, ca vezi Doamne, sistemul e corupt, ca se dau bani, cand ii vad cum intreprind ei anchete.
Pai cum cacat poate merge in legalitate un intreg sistem cand nu exista infrastructura ? Isi imagineaza cineva cumva ca profesorii vor veni la examene cu capul plecat jos, fiind corect si respectand regulile pentru 20 de ron pe zi ? Niciodata !!
Unu la mana, pentru ca suntem un popor democrat, doi la mana pentru ca suntem balcanici.
Cui ii poti cere sa fie corect, cand se simte umilit si saracit complet ?
Macar gura mica, macar un pic de respect pentru mizeria asta de tara. Cand treburile merg prost, respectiv foarte prost, e mai corect sa taci din gura si sa faci decat sa fi un fel de '' hotu' striga hotu' '' .
Asta e adevarul cred eu, nu e de mirare nimic din ce se intampla aici. Nici ca profesorii lasa sa se copieze, nici ca iau bani ( unii dintre ei ), pentru ca asta e practic metoda lor de revolta vis-a vis de sistem, si pentru ca asa e omenesc, sa nu supui un grup de oameni intr-un regim cazon cand vine vorba de un examen important. Important ar fi sa existe respect, bun simt, insa cand aud ca sunt prosti ce striga in gura mare ca au copiat, ma deranjeaza si ma doare. Ei tradeaza Sistemul.
Revenind, caci am luat-o razna, as spune ca perioada asta a trecut cu bine, ramane doar sa ma inscriu la facultate, si sa imi urmez visele in bataia razelor de soare.
============>>>>>>>>>>>> 7.33 media finala - Reusit .
joi, 11 iunie 2009
In anul scolar trecut, le-am avut pe toate : bani, prieteni de cheltuiala, dragoste, deprimare, antisocialitate, extaz, frica, pisare la propriu pe mine, etc.
Daca la-nceputul anului mi-ai fi spus ca o sa ma-ndragostesc prin tramvaie, si ca o sa fumez iarba-ntre examene, as fi ras pana la relaxarea sfincterului si deci.. nu as fi rezolvat prea multe.
A fost nebuneste totul, o clipa nu-mi amintesc sa ma fi oprit, si totusi, cred ca faptele mele bune savarsite de-alungul timpului m-au salvat cu bacul, am fost la limita ca de obicei.
S-a sfarsit..
duminică, 10 mai 2009
Urasc femeile indragostite care se lasa cuprinse de posesivitatea prostilor de iubiti. Urasc oamenii care nu stiu decat sa se sarute pe gura, care nu stiu despre saruturile pe frunte nimic altceva decat ca-s ''batranesti''. Urasc oamenii care dupa ce-i calci din greseala in autobuz se uita jumatate de ora la adidasi si te masoara din cap pana in picioare, neraspunzandu-ti la '' Va rog, iertati-ma, m-am dezechilibrat'' cu nimic, pur si simplu se uita ! Sunt niste metrosexuali cu totii.
Deasemenea urasc oamenii care cer tigari cu nesimtire de pe la altii. Urasc tiganii infumurati.
Am fost in Cismigiu.Unde stateam eu, au venit doi baieti care erau ciori. Mi-au cerut o tigara si am zis : '' Mno, altele pana maine nu mai am, dar poftim, ia ''. Mi s-a raspuns cu : '' Ce-s ? Mentoale ? Nu fratele meu, nu pot sa fumez mentolate, mersi'' . M-a miscat altceva insa : langa mine erau doi indragostiti care se tineau in brate, iar unul dintre astia doi i-a zis tipului : ''tu sa nu te droghezi !''. Ma prinsesem din prima ca-s drogati, apoi a venit replica lui vis-a vis de tipul cu gagica : '' Sa nu te droghezi ''.
Pentru mine asta inseamna mult. E un sfat venit de la unul care are constiinta si cu siguranta regreta ca a ajuns dependent de un praf, stie ca e un sclav al unei chestii maronii, stie.. si a vrut sa impartaseasca si altora greseala, din nimic, dar.. gestul m-a sensibilizat tare !
Urasc sa trec de la una la alta ca-n dimineata asta. Urasc liceul, clasa a 12-a, profesorii, filosofia impreuna cu profesorul ei ( glumesc ). Urasc sa nu am chibrit dimineata sa aprind focul la aragaz ca sa-mi fac cafeluta. Asta ma obliga la un umblat bezmetic in toata casa dupa o sursa de foc ; ma indispune dimineata. Urasc munca de 9 ore in Ikea !
Va urasc pe toti, impreuna cu obiceiurile voastre ! :)
sâmbătă, 9 mai 2009
Balada lu' 41.
Da' calca-i-ar tramvaiul pe-amandoi prostii, auzi cu ce se joaca ei, si pe unde.
Prosti ; prost el ; prosticica ea.
El se entuziasmeaza, nu oricum, nu oricand, nu oriunde iar ea.. nu stiu, ceva-mi spune ca si da, si nu ! Asta inseamna practic ca-s facuti unul pentru altul caci amandoi au aceleasi coordonate.
Ea parca ar recunoaste asta mai sincer decat el ca da, asa e.
Nu intelegi nimic din ce zic, nu ? :) Ei bine, eu da, inteleg !
Ar suna simbolist dar, mi-as dori sa te-ntalnesc prin ploaie intr-o rochie de hippioata, si sa respecti regulile lor, nepurtand lenjerie pe sub rochie. Iar eu la fel, eu deja sa vin in curu' gol la-ntalnirea noastra tainica, mistica, plina de-ntelesuri pur rationale, neinterpretabile de nimeni din exterior. Sa fie lumea noastra beata si drogata mai mereu, pur ireala de data asta, dementa si pierduta.
Sa umblam beti vara asta prin Vama de mana, cu '' ochii sparti de soare'', nestingheriti de nimic..
Doar noi si amicii nostri. Marea si noi doi, sa fie furtuna intr-o seara.
Ne-a prins deja inspre nudisti, intinsi pe plaja, uzi, iesind aburi de dorinta din porii nostri.
Sa fie furtuna, si valuri, si sa stam pironiti in bataia valurilor, intinsi vertical fata de unda valurilor si sa facem ceea ce ne dicteaza instinctul de caluti de mare ce suntem. Un fel de : "Fuck, fuck, fuck you son of the bitch, fuck harder, fuck until you die".
Sa nu stim unde ne-am lasat capetele, si sa ne-ntrebam cum ne mai intoarcem acasa ; cu ce bani, cu ce picioare, oh, si cu ce creiere ?? Cu astea nu cu siguranta, dar cum bani nu mai avem, nu ne putem cumpara altele mai noi.
Sa nu cunoastem pe nimeni din jur si sa nu ne pese.. sa nu stim nici macar unul despre celalalt nimic. Sa ne pierdem stropii de transpiratie, unul cate unul catre fruntea celuilalt.. iar ochii sa fie inundati de lacrimi, orbitoare si ne-ntelese, cu iz de mister nervos.
Nu esti o femeie dietica, parca acum incepi sa inveti sa traiesti, sa te descurci si singura, te-mprietenesti.
Stii totusi cu ce se mananca viata. Cred ca ai in jur de 20 de ani !
Blanda, dragalasa, de o veselie ascunsa; Asta esti !
Nu ma intereseaza asa tare sa mai visez !
Defapt, nu e un vis propriu zis, e doar subconstientul la mijloc.
Discutie Bacalaureata..
Eu -eu vreau nota minima, 6.. Eu-da.. I don't mind ! Eu-nu media ma baga pe mine la Eu-care e cam ca si luata Eu-la ce-mi poate mintea in ultima vreme de cand fumez.. Ea-tot jurnalism? Eu-da.. Ea- eu comunicare si relatii Eu-la spiru ?Ea- nu Eu -pacatVratislav Svoboda Eu- am lega o iubire frumoasa Eu- doamne doamne.. Ea- dar tu la ce dai admitere? Eu- glumesc, asta-m zis-o ca sa o fac geloasa pe andreioasa mea.. Eu- eu ? Eu- creatie ! Ea -atat? Eu- da.. Ea -nu dai limba straina? Eu-esti o clanta si o mana jegoasa pune mana pe tine Eu- si tu tre' sa continui Ea- foarte tare Eu -fi atenta Eu- unu s-a dus la admitere Eu- si i s-a zis de catre juriu Eu sa fie un cascaval Eu-sa joace rolul de cascaval Eu- tipu' s-a dus in mijlocul salii Eu- s-a asezat pe jos si tot statea Eu- se uita la juriu, aia la el si asteptau sa zica asta ceva Eu: ala nimic.. Eu - pana la urma sefa de comisie l-a intrebat de ce nu face nimic, de ce nu zice nimic Eu- ala stii ce a zis ? Eu- pai nu vedeti ce fac ? astept sa ma-mput ! Eu- ce pula mea mai vrei ? Eu-si aia au zis ca e facut pentru jurnalism ! Eu- si a intrat Eu- ce cacat ma ?Ea-da'la universitate(nu la spiru)nu stii cum se da admiterea la jurnalism? Eu-nu ! Eu- probabil cu bot facut la seful ministerului invatamantului.. lu' ecaterina aia..
Eu - poate asa
vineri, 8 mai 2009
Postari de prin caiet / '' Cu ochii sparti de soare ''
Ii amintea din priviri de fericirea pe care si-au provocat-o intr-un sfarsit de frig si vant.
A fost o iarna de indragosteala bolnava, fericita, obsesiva si tandra din cauza lor; ei o provocasera, ei au incercat apoi sa o sufoce ca pe-o tigara pe care ti-o bagi inapoi in pachet si se stinge intr-un final.
Trenul de-ntors rascoli saruturile sedimentate pe fundul sufletului lui. Se pacalea ca un mic naiv ca : ''gata, s-a dus''.
Nu, nu inceta sa-i mai priveasca pletele negre si ochii parca uimiti de-ntalnirea ce se desfasura sub semnul nostalgiei.
Phoenix-ul le-a gazduit saruturile pofticioase si cautarea sanului drept invelit bine in bluza.
Pentru el era magic ca visele si suspinele pe care sufletului le murmura in fiece zi sa apara langa el pe o canapea de piele soptind-ui sincer ca ii e bine cu el.. tocmai cu el !
Totul a fost asa bolnav si telepatic, incat orice ar fi facut, tot de el dadea. Il regasea in foitsele primite, in desfundatorul de nas mentolat, in jumatatea de marfa ramasa.
Ce ciudat trebuie sa fie sa tot dai de-acel ''cineva'' cu care ai incetat, mai ales intr-un moment ca asta in care te simti fericita cu cel de-alaturi, cu care esti intr-adevar.
El a devenit contrariat si rascolit, iar ea, l-ar putea gasi oricand intr-o foitsa. I e mai usor, mult mai usor.
Parca ar fi fost mai simplu sa fie peronul gol, iar pletele ei in lipsa. Sa nu fi fost pur si simplu, insa s-a intamplat si linistea lui disparuse.
Statea pe bacheta din compartiment iar nostalgia legata de fiinta de pe partea celalalta a geamului parca se mutase langa el, si-i umplea porii sufletului cu ganduri contradictorii in stil de avalansa sentimentala.
Tristetea lui nu era deloc provocata de Ea, la propriu, ci de frustrarea ca desi se simtea in stare pe deplin sa o faca fericita, nimic nu-l oprea.
-- Doar distanta stupida si totusi, realist vorbind.. reala, materiala --
Asta a fost un moment de indragosteala incapatanata in care nimeni nu ar vrea sa piarda pe nimeni, dar in final, timpul si distanta ii obliga pe-amandoi sa se piarda.
Nu doar timpul nu iarta pe nimeni, ci si distanta, iar ei nu au vrut sa-nteleaga si...