Cat?

Cat de departe o fi seara de iarna singuratica, cu radiatorul pornit pe ''caldut'', iar geamul deschis la balcon sa fie, echilibrand caldura emanata-n brize, cu racoarea adapostita de o ninsoare cu fulgi plini?
E nevoie de echilibru, astfel incat sa fie o atmosfera perfect-ermetica, sa fiu imbiat sa ma usuc ud fiind, prin bataia artificiala a palei.

Trebuie sa deschid usa fara a simtii nevoia de acoperire, nevoia de caciula, ci totul se invarte in jurul scaunului-ca tinta; acela e locul care m-asigura de echilibru.

Apoi, toate lucrurile puse in ordinea dezordinii caracteristice, teoretic, trebuie sa-mi serveasca comfortul, sa-l asigure cumva, caci mana se poate intinde 10 centimetri mai incolo; asta acum. In perspectiva, totul e blur, nu poti fi sigur ca timpul trecut fiind, te va lasa sa te-ntinzi mai mult decat iti este plapuma sa zicem.

Departe ; suntem in luna lui cuptor inca.