-'.. Uite ce este, în finalul finalui, până aici am reuşit să mă târăsc; până-ntr-atât m-am
mozolit dus de mil, încât mi se strivesc nervii minţii, după 24 de ani de clişee înrămate, aduse la
rang de piesă cu valoare artistică.
Ai 52 în curând, împliniţi-s-ar, dar eşti în balconul tău de veacuri, şi vezi totul de
sus,poţi şti orice, oricând, ai de partea ta controlul vizual. Îţi lipseşte ceva mult mai fără de preţ, şi anume, ceea ce poţi face în momentul asta practic vorbind.
"Ah, tipi ? Tu poţi ţipa? Scurtând totul, te aude cineva ? .. Cineva în afară de geamul ăla pătat cu amprente-ti neputincioase ? Altcineva? Distanţa?
Nu insemni nimic pentru unităţile de măsură, în momentul de faţă ai doar două fronturi în
care te manifeşti precum un peşte pe uscat : cel contra timpului, a zilelor în sine ce te pun în faţa
cutelor şi imperfecţiunilor; apoi, frontul, ringul în care stau lângă ţine, la jumătate de centimetru, şi nu renunţi la ideea de rang, de etichetă, şi aşa sus ai ajuns cu asta, că uite, dacă la un eventual
cutremur cuşca ta s-ar prăbuşi odată cu toată structura m-ai strivi, aş fi sub tine!
Nu ai făcut altceva decât s-afli prin alţii cine sunt, să pătrunzi în mine indirect, sondând
părerile celorlalţi, într-un stil apropiat de cel cu care zdrobeşti o picătură de apa pentru a-i afla
particulele în mod exact. Şi ghici ce : nu rămâne nimic ; mai mult de atât, cunoscându-mi latura
demonică ce mă face să fierb atunci când îţi simt lipsa de introspecţie la modul direct, m-ai şi
răvăşit, m-ai adus în atenţia şi-n amintirile celora de care nu aş fi vrut să mai aud, darămite să aflu că tu, fiind al meu atâta vreme, ai încercat mă cunoşti prin ei, prin subiectivismul lor.
Departe sau nu de tine, am fost şi sunt în continuare lângă , dar statutul meu a devenit de neatins.
Ăsta e efectul de seră pe care l-ai creeat în jurul meu precum un strat de ozon protector ;Jignind, judecând, intimidând cu vorbe ce le notam în '96-n toamna aia, cu inima strânsă de frică să nu-mi găseşti proverbialitatea ta, transpusă pe caietul 'tip 1' înfundat întotdeauna între podea şi ungherul ascuns al căzii, unde nu ai avut acees ani şi veacuri de ani; De ce ai fi bănuit ? De ce te-ar fi interesat până la urmă activitatea mea, personalitatea mea ?
Deja se trăsese sita ţânţarilor din locşorul tău, din corvoada aia de melancolii şi frustrări
implozive, de data asta etichetă lor ţi-a fost fixată cu piroane din spini. Ai suferit o amprentă
interioară.
Aşa, ca de la om la om exprimându-mă, va fi furtună, principii şi orgolii sfărâmate şi luate
de inundaţii precum nişte statui din staniol îţi vor perinda prin înăuntru, innecand şi ultima barcă
rămasă din tot Imperiul acela, din tot vasul ăla plin timp de 16 ani cu uşi deschise şi căi de urmat.
Nu, nu visa, trezeşte-te din asta, nu eşti acolo, ai fost la uşi, te uitai prin vizor, da' n-ai bătut,
probabil nu m-ai dorit prea mult. Nu eşti acolo, acum eşti aici căci te am ca în palmă, şi deja de 44
de minute stai pironit acolo.
Nu cred că murmur chiar şi eu, adică stând acum drepţi în faţa ta, umilindu-te fără să-mi
dau seamă că ce simt spun, dar fără să gândesc ce spun defapt, ajung în stadiul de a mă auto-flagela, de a apăsa 'Unninstal' la sfârşit de discurs, la 7 etaje distanţă de trotuar, şi de divanul babelor de la scară.
Sunt croit pe accepţiunea lui 'Nu' într-atât de tare încă îmi vine a spune că:nu-mi pasă de finalul ăsta, l-aş face fără de cuvinte în faţa ta. Mimă prin împietrire, aşezat pe marginea piedestalului montat de Videanu, pe vremea când era primar.
Aşadar aş simţi nevoia să continui lăsându-te liber după atâta timp, din pură curiozitate,
experimental caut să simt şi să ştiu dacă tot discursul asta a ajuns undeva, sau dacă până la urmă
anii de referentiat lipsiţi de sondaj, privindu-te cum greşeşti, şi natural, corectând în trăsăturile mele, vor relua ciclul de până acum.
Nu-ţi urăsc lipsă de afecţiune, nu-ţi urăsc lipsa de spiritualitate pe cât urăsc zero-ul din
dreptul directitudinii, al tupeului de a mă lua de gât întrebându-mă ce-i cu mine defapt, acoperind unghiurile din care ceilalţi au decis unanim că.."
''Lasă, lasă tot''; Rămâi la părerea lor '.-
luni, 16 noiembrie 2009
marți, 20 octombrie 2009
Ar putea fi un sfat, in trecut forma asta ar fi luat-o. - Parerea mea e ca sfatul primit in momentele cand constiinta nu iti e prezenta, nu te ajuta ; esti prea prins, simti ca nu e timpul sa te opresti si sa infrunti realitatea. Cand singura rabufnire a constiintei tale apare sfios in momente cand te doare totul : te doare lipsa sursei tale de bucurie, si cam atat !
Onest ar fi recunosti ca toate succesele tale din ultima vreme, toate lucrurile frumoase pe care le-ai obtinut, se leaga cu sursa ta adictiva, totul, liceu ti se potriveste ca o manusa cu profilul distractiilor tale din timpul liber, la fel si arta de-acasa, nu e deranjata cu nimic. Prietenia ta amoroasa a pornit mana in mana cu viciile.
La fel e si la mine, tot ce imi place, ce ma pasioneaza, e pe aceeiasi unda cu nota auto-distructiva aplicata zilnic.
Onest ar fi recunosti ca toate succesele tale din ultima vreme, toate lucrurile frumoase pe care le-ai obtinut, se leaga cu sursa ta adictiva, totul, liceu ti se potriveste ca o manusa cu profilul distractiilor tale din timpul liber, la fel si arta de-acasa, nu e deranjata cu nimic. Prietenia ta amoroasa a pornit mana in mana cu viciile.
La fel e si la mine, tot ce imi place, ce ma pasioneaza, e pe aceeiasi unda cu nota auto-distructiva aplicata zilnic.
miercuri, 7 octombrie 2009
Cat?
Cat de departe o fi seara de iarna singuratica, cu radiatorul pornit pe ''caldut'', iar geamul deschis la balcon sa fie, echilibrand caldura emanata-n brize, cu racoarea adapostita de o ninsoare cu fulgi plini?
E nevoie de echilibru, astfel incat sa fie o atmosfera perfect-ermetica, sa fiu imbiat sa ma usuc ud fiind, prin bataia artificiala a palei.
Departe ; suntem in luna lui cuptor inca.
E nevoie de echilibru, astfel incat sa fie o atmosfera perfect-ermetica, sa fiu imbiat sa ma usuc ud fiind, prin bataia artificiala a palei.
Trebuie sa deschid usa fara a simtii nevoia de acoperire, nevoia de caciula, ci totul se invarte in jurul scaunului-ca tinta; acela e locul care m-asigura de echilibru.
Apoi, toate lucrurile puse in ordinea dezordinii caracteristice, teoretic, trebuie sa-mi serveasca comfortul, sa-l asigure cumva, caci mana se poate intinde 10 centimetri mai incolo; asta acum. In perspectiva, totul e blur, nu poti fi sigur ca timpul trecut fiind, te va lasa sa te-ntinzi mai mult decat iti este plapuma sa zicem.
Departe ; suntem in luna lui cuptor inca.
vineri, 25 septembrie 2009
!
Cand ma simt covarsit de probleme, apare automatismul, reflexul de a ma inscalvii situatiei, de a ma lasa controlat.
E greu momentul cand tocmai ti-ai dat seama ca nu te prea mai ajuta nimic. Capul, e pe de o parte material vorbind, pe Terra, insa la modul realist judecand, imaterial nu e aici. Asta-mi provoaca probleme impreuna desigur cu intamplarea care face sa nu stiu in momentul asta, in ce data suntem. Memoria de scurta durata are de indurat rau de tot cat timp raman acelasi.
De la Cap pleaca toate la mine. Iau decizii, si decid sa ma ajut, si sa ma las ajutat doar cand am cu ce-mi saramura narile, fiindca doar atunci simt hotararea si optimismul luptand pentru cauza mea.
Pe cealalta parte putem discuta despre impotenta mea din punct de vedere sentimental, lipsa mea de atentie si de meditatie in legatura cu ce exista pe langa mine, nu doar in ''viata mea particulara''. Asta se numeste egoism, desi nu e egoism propriu zis, dar daca vrei sa ma iei la bani marunti ma poti inchide cu urmatoarea : " Pai, zici ca de la cap pleaca totul, cum zici tu ca nu e egoism propriu-zis, daca e clar ca in vreun fel ai putea renunta la obiceiuri, ca sa poti fi mai atent la mine '', si cu asta, sah-mat! Dar pe undeva inca simt faptul ca nu e un egoism pur sange, pentru ca simt deasemenea ca problemele mele sunt arhicunoscute, si ca se trece peste asta.
Doar ca acum, in loc sa fiu limpede, sunt confuz, toate fazele au vent cu viteza unui TGV parizian, si m-au facut din nou sa ma gandesc daca nu cumva ori sunt inconjurat de oameni care nu ma inteleg deloc, si la unele faze sunt batuti in cap, dar e din cauza varstei, si se scuza cu un sarut parintesc pe frunte sau cu o strangere de mana frateasca. Dar nu pot omite nici varianta in care eu sunt batut in cap, si defapt, sunt chiar coplesit fara sa-mi dau seama de lucruri ce-au inceput sa iasa la suprafata.
Viata mea se rezuma deocamdata la a face zilele sa treaca pe langa mine, invatand si bagand la cap doar ce-mi place, ce vreau eu.
Sunt zile cand nu as vrea sa te aud, as vrea sa fi surda si sa nu auzi ceea ce nu am sa-ti spun in zilele alea. Ar fi mai util sa inregistrez o singura fraza, si de fiecare data cand imi ceri sa-ti povestesc, sa ii dau play, si sa o auzi. E limpede ca nu fac decat sa pierd vremea, e clar ca am zile cand chiar nu am nimic de zis, pentru ca nu am gandit nimic, nu am facut nimic, tu asta nu ai capacitatea sa intelegi.
Ei bine, dupa ce-am sa rezolv cumva problema cu mine, am sa-ti permit sa ma vrei mereu fiind tipul ala, care te-a captivat. Atunci am sa pot sa rad cu tine in fiecare zi, sa te caut in fiecare zi fara sa ma simt istovit si gol, pentru ca pur si simplu asta e, e tot mai aproape finalul si ma preseaza tot, si nu-mi ramane mai nimic de facut decat sa imi mai sacrific o zi in stilu'-mi caracteristic, uitand de tot, construindu-mi planuri cu o imaginatie si o hotarare bine impamantenita la momentul ala, ca apoi sa constat ca vreau din nou in acest carusel, in acest cacat de care nu ma mai satur, si pe care-l pot transpune in imaginea karmei mele.
Nu e prea grozav, stiu, si tu stii, si ei stiu, doar ca nimanui nu-i pasa, nici macar mie, de faptul ca maine e o noua zi, in care probabil voi ceda iarasi daca voi avea ocazia. Vlad stie cel mai bine ce-seamna sa nu mai suporti gandul si dezamagirea ca esti din nou Acolo, ca din nou esti tipul care la 3 dimineata intra cu cacatul in mana, facand haz de faptul ca era sa calce in respectiva reciclare intestinala. Dar eu nu sunt Vlad, sunt mai mic, mai mic si mai usor de digerat.
In timp ce el e un betiv prietenos cu cei dragi, eu sunt un narcoman legal, de marime mare care uita de tot, de viata lui, de oamenii de langa el, si se poarta in acelasi ton cu ei.
Nu e reconfortant sa nu poti fi fericit cu adevarat fara, la fel de ne-reconfortant e si gandul ca nu faci cu adevarat ceva, iar asta merge mana in mana cu lipsa de incredere in proprile forte, si te impinge practic la indecizie si agonie prelungita.
Imi e greu dar se pot face inca ceva.
Pana atunci, sper sa-mi simtit lipsa cat se poate.
E greu momentul cand tocmai ti-ai dat seama ca nu te prea mai ajuta nimic. Capul, e pe de o parte material vorbind, pe Terra, insa la modul realist judecand, imaterial nu e aici. Asta-mi provoaca probleme impreuna desigur cu intamplarea care face sa nu stiu in momentul asta, in ce data suntem. Memoria de scurta durata are de indurat rau de tot cat timp raman acelasi.
De la Cap pleaca toate la mine. Iau decizii, si decid sa ma ajut, si sa ma las ajutat doar cand am cu ce-mi saramura narile, fiindca doar atunci simt hotararea si optimismul luptand pentru cauza mea.
Pe cealalta parte putem discuta despre impotenta mea din punct de vedere sentimental, lipsa mea de atentie si de meditatie in legatura cu ce exista pe langa mine, nu doar in ''viata mea particulara''. Asta se numeste egoism, desi nu e egoism propriu zis, dar daca vrei sa ma iei la bani marunti ma poti inchide cu urmatoarea : " Pai, zici ca de la cap pleaca totul, cum zici tu ca nu e egoism propriu-zis, daca e clar ca in vreun fel ai putea renunta la obiceiuri, ca sa poti fi mai atent la mine '', si cu asta, sah-mat! Dar pe undeva inca simt faptul ca nu e un egoism pur sange, pentru ca simt deasemenea ca problemele mele sunt arhicunoscute, si ca se trece peste asta.
Doar ca acum, in loc sa fiu limpede, sunt confuz, toate fazele au vent cu viteza unui TGV parizian, si m-au facut din nou sa ma gandesc daca nu cumva ori sunt inconjurat de oameni care nu ma inteleg deloc, si la unele faze sunt batuti in cap, dar e din cauza varstei, si se scuza cu un sarut parintesc pe frunte sau cu o strangere de mana frateasca. Dar nu pot omite nici varianta in care eu sunt batut in cap, si defapt, sunt chiar coplesit fara sa-mi dau seama de lucruri ce-au inceput sa iasa la suprafata.
Viata mea se rezuma deocamdata la a face zilele sa treaca pe langa mine, invatand si bagand la cap doar ce-mi place, ce vreau eu.
Sunt zile cand nu as vrea sa te aud, as vrea sa fi surda si sa nu auzi ceea ce nu am sa-ti spun in zilele alea. Ar fi mai util sa inregistrez o singura fraza, si de fiecare data cand imi ceri sa-ti povestesc, sa ii dau play, si sa o auzi. E limpede ca nu fac decat sa pierd vremea, e clar ca am zile cand chiar nu am nimic de zis, pentru ca nu am gandit nimic, nu am facut nimic, tu asta nu ai capacitatea sa intelegi.
Ei bine, dupa ce-am sa rezolv cumva problema cu mine, am sa-ti permit sa ma vrei mereu fiind tipul ala, care te-a captivat. Atunci am sa pot sa rad cu tine in fiecare zi, sa te caut in fiecare zi fara sa ma simt istovit si gol, pentru ca pur si simplu asta e, e tot mai aproape finalul si ma preseaza tot, si nu-mi ramane mai nimic de facut decat sa imi mai sacrific o zi in stilu'-mi caracteristic, uitand de tot, construindu-mi planuri cu o imaginatie si o hotarare bine impamantenita la momentul ala, ca apoi sa constat ca vreau din nou in acest carusel, in acest cacat de care nu ma mai satur, si pe care-l pot transpune in imaginea karmei mele.
Nu e prea grozav, stiu, si tu stii, si ei stiu, doar ca nimanui nu-i pasa, nici macar mie, de faptul ca maine e o noua zi, in care probabil voi ceda iarasi daca voi avea ocazia. Vlad stie cel mai bine ce-seamna sa nu mai suporti gandul si dezamagirea ca esti din nou Acolo, ca din nou esti tipul care la 3 dimineata intra cu cacatul in mana, facand haz de faptul ca era sa calce in respectiva reciclare intestinala. Dar eu nu sunt Vlad, sunt mai mic, mai mic si mai usor de digerat.
In timp ce el e un betiv prietenos cu cei dragi, eu sunt un narcoman legal, de marime mare care uita de tot, de viata lui, de oamenii de langa el, si se poarta in acelasi ton cu ei.
Nu e reconfortant sa nu poti fi fericit cu adevarat fara, la fel de ne-reconfortant e si gandul ca nu faci cu adevarat ceva, iar asta merge mana in mana cu lipsa de incredere in proprile forte, si te impinge practic la indecizie si agonie prelungita.
Imi e greu dar se pot face inca ceva.
Pana atunci, sper sa-mi simtit lipsa cat se poate.
luni, 14 septembrie 2009
Am trecut prin atatea promisiuni, minciuni, negari, negari vis-a vis de sine incat mi-am pierdut increderea in ce pot. Practic, nu mai stiu ce-nseamna sa ''NU''. Nu, pur si simplu am uitat. Am uitat tot : si cum era inainte, si cum a fost ieri sau acum 2 luni. Tind sa spun ca la fel. Si astfel n-as fi chiar departe de-adevar. Asa sunt !
Nu imi mai doresc cuvinte, planuri, motivari, apropieri, incurajari, lamentari.
Acum nimic nu ma mai salveaza din tot cercul asta in care m-am bagat. Am terminat toate sansele omenesti de a ma redresa, am mintit atat incat m-am crezut si eu, si n-am ajuns decat la momentul cand deja nu-mi mai arde de vorbe.
Totul s-a simplificat acum, am terminat portiile de promisiuni, de ''maine nu''. Mi s-au dus planurile, nu mai am nevoie de ajutor, nimic nu ma poate ajuta.
Eu sunt si lacatul, si cheia, in acelasi timp.
Mi-e sila de lamentari, si de dorinta de a rezolva.
Nu a mers nicicum : nici cu vorba buna, nici cu auto-sugestia, NICICUM.
De aici incolo, ori o fac de la sine, pentru ca trebuie sa o fac pentru mine, ori..
Nu imi mai doresc cuvinte, planuri, motivari, apropieri, incurajari, lamentari.
Acum nimic nu ma mai salveaza din tot cercul asta in care m-am bagat. Am terminat toate sansele omenesti de a ma redresa, am mintit atat incat m-am crezut si eu, si n-am ajuns decat la momentul cand deja nu-mi mai arde de vorbe.
Totul s-a simplificat acum, am terminat portiile de promisiuni, de ''maine nu''. Mi s-au dus planurile, nu mai am nevoie de ajutor, nimic nu ma poate ajuta.
Eu sunt si lacatul, si cheia, in acelasi timp.
Mi-e sila de lamentari, si de dorinta de a rezolva.
Nu a mers nicicum : nici cu vorba buna, nici cu auto-sugestia, NICICUM.
De aici incolo, ori o fac de la sine, pentru ca trebuie sa o fac pentru mine, ori..
miercuri, 2 septembrie 2009
'' Bergenbier - PRIETENII stiu de ce, simt de ce, nu intreaba ''de ce", si ei traiesc in acest mare ''DE CE''.
Ciclul '' Hai sa te rog a 'n'-a oara sa.. [...] "
Ar fi cam a sasea rugaminte pe ziua de azi, ti-ar putea fi de folos totusi : deschide '' u tube-ul'' de pe Goagal, si scrie : Red hot chilly peppers- road trippin' ; poate o ai, nu-mi pasa, si daca-asculti Purple Haze acum, si-ti lovesti genunchiul drept cu palma imitand premierul ala sec si fain in acealas timp, te rog, asculta aia in timp ce citesti.
Amandoi suntem cam pe acelasi drum, ascultand in dimineti care pentru mine au un farmec aparte, tot felul de leacuri muzicale. Tu cand esti trist, esti pe slow-uri, pe ''aduceri aminte". Fie ca asculti Wind of Change si-ti lacrimeaza ochii de furie pe "the brothers" care au inceput sa nu te respecte si oarecum sa te desconsidere. Stiu frate, doare, eu am plans in pumni la aceeiasi masa, pe aceeiasi banca, chiar langa oamenii care nu mai dadeau 2 lei de un pachet de Plugaru la Super Reduceri pe mine. Dar asa i-am iubit, ca am stat langa ei oricand. As fi sarit sa ma lupt cu altii pentru ei, ii primeam la mine in casa.
Doar ca tu nu stiu daca ai cultura exemplului si a razbunarii renascand din propria cenusa. Eu abia de 2 zile am inceput sa simt asta, si iti spun. Asta ar insemna cam asa : '' Fara regrete, ai bere in fata amice", apoi te vei trezi intr-o dimineata cu soarele in fata si vei sti ca nu mai e timp pentru tine ca sa te scoti. Gandeste-te doar ca pe tine nu te va ierta nimeni daca scapi de sub control circumstantele astea blestemate, care au fost creeate de om pana la urma. Ma refer la bani, daca nu ai inteles deja ; da, la bani si la toate formele astea, pe care societatea le-a adaptat intr-un mod blestemat ( repet, cuvantul asta trezeste furie in mine ), facand masa dependenta de exchange-uri care ar putea sa nu existe la scara asta capitalista. Mai mult de-atat as spune ca nu e doar un drog, e o depresie adevarata, se creeaza complexe, oamenii mor, UN BLESTEM !
Nu te vei ierta nici tu, si cred ca simti ca mine cand ma refer la sentimentul ala provocat de constiinta, care te face sa vrei sa te poti bate singur, si lasa urme serioase, regrete. Tu nu ai nevoie de ele, nu ai nevoie sa te-ntorci la trecut, sa mai fi afectat de el, tu renasti, spre asta te-ndrepti. Iar daca trecutul se va intoarce cumva spre tine, intr-o forma sau alta, realizezi ca in momentul in care se intampla, face parte tot din perioada ta de renastere, e un hop, cand il vei trece, nu te va mai intoarce din drum nimic, pentru mult timp. Ar fi o experienta, de evitat, dar orice s-ar intampla, lasa trecutul la locul lui, sa te doara cand iti amintesti, caci e firesc, dar acolo e cicatrice, e piele moarta, fara sentiment, nu mai are cum sa se jupuiasca si sa iasa. Impinge totul la locul lui cu politete si diplomatie, iar la reactii dure pastreaza-te calm si jovial ( ajuta mult atitudinea asta in cazuri cand altfel ti-ar pulsa inima la 3'80). Stii la cine sa apelezi daca e cazul.
Atat cu asta, nu e un subiect greu de digerat, stii ce-ai de facut.
Cred ca ti-ai dus depresia pana la capat, cred ca telefonul primit si raspunsul tau diplomat, concis si corect a fost sutul in cur care te face sa te imbeti asta noapte fara sa te gandesti la datoriile de la magazin, iar maine vei avea geamul deschis si vei lasa soarele ala deschis in profunzimea razelor ce-ti bat in ochi, sa-ti ureze ''buna dimineata mestere", a inceput !
De-asta cred ca a venit alt timp atat si la mine, cat si la tine.
Eu unul acum, mi-am obtinut starea asta prin prisma ''bailor nazale de pe scaunul tau, sculptate cu folia mea draga de Metroclopramid, care de fapt e a ta". Acum mai am un hop : trebuie sa reusesc sa-mi induc starea asta in maduva sufletului si a mintii mele, sa nu devin dependent de Metroclopramid si Gluconat de calciu ( de la Zenitiva- ce-l recomand tuturor care inca asteapta "ziua cea buna" in felul in care-am procedat si eu). Atat despre mine.
Tu. Tu esti un om mare pe care mi-l voi aminti toata viata, orice s-ar intampla. Tu. Tu ai un suflet mare. Tu. Tu nu te-ai gandit la momentul cand ti s-a povestit despre Osho, sa citesti singur cartea aia, te-ar fi ajutat sa iti egalizezi interesele proprii cu dragostea cu care oferi celorlalti diverse. Asta probabil pentru ca tu nu ai mers cu nasul pe 15 lei, si pentru ca nu ai avut ocazia sa bagi in piept un 0.2-0.3 cu niste oameni pe care-i cunosti de mult, dar cu care nu te-ai fi asteptat sa mergi pe blat vreodata spre Bucuresti. Nu ai playerul meu ''Well'' care-mi urla Tool-part of me :
I know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
You are a part of me.
You are just a part of me.
You are just a part of me.
You don't speak
You don't judge
You can't leave.
You can't hurt me.
Just here for me to use.
You are just a part of me.
know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
I know you well, better than one might think.
I know you better than I know myself.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than anyone.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than one might think.
It's time for you to make a sacrifice.
It's time to die a little, give it up.
I know you better, better than anyone.
I know you better than I know myself.
A part of me
Cam asa prietene. Asta trebuie sa vezi. Partea din tine care te calauzeste dar care nu te judeca, care ti-e prietena si te cearta, dar in termeni care te fac sa nu te revolti, ci sa intelegi. Asa trebuie sa-ti vorbeasca. Apoi ar fi bine sa apara mai des partea cealalta, care ti-e dusman, care te vrea om normal, ''un robot'' cum ar spune sufistii. Rolul lui ar fi sa te palmuiasca daca cumva te lasi, daca-ti apare dorinta de renuntare.. Doar ca de obicei apare tendinta aia imatura si tampita de a te lupta cu ''straight-ul" din tine. E o prostie, Latura aia din tine, ti-e prietena, e a ta, te-ar duce pe o cale dreapta, dar sa nu uiti ca tu faci jocul, si poti lua ceea ce-ti trebuie tie din fiecare din Laturi, nu trebuie sa fi copilul lor, sa te controleze ca la 13 ani, tu esti matur si le accepti si laudele, si dojenelile, si mai mult de-atat, se-asteapta de la tine sa te-ndrepti, iti doresc binele.
Daca privesti in perspectiva si apelezi la memorie, iti vei aminti ca faza asta e precum cea de-acum cu bunica-mea. A simtit inceputul schimbarii, simt ca e alta atmosfera, si se-asteapta de la mine sa ma-ndrept, s-apelez la maturitatea ce-am capatat-o pana acum. Acelasi lucru si la tine amice, Mata Mare e a ta, nu te lupta cu ea, arata-i ca te schimbi si apoi te lasa din latzuri pana cand deja te simti stapan total pe simturile, dorintele si vointa ta de-a fi ceea ce-ai vrea sa fi. Si vei simti ca esti pe proprile picioare, si Latura ta care te agaseaza uneori e alaturi de tine.
De-asta imi place Road trippin'. Am doi aliati deja, doar ca trebuie sa ma tin de treaba ca sa-i simt in mine odihniti, impacati, linistiti si pe faza zi si noapte.
Daca i-as povesti unui Parinte despre Partile mele ar imbraca totul in ii de Ingeri Pazitori, si nu, nu as fi de acord.
Nu-mi plac Ingerii, Ingerii nu ma trezesc la 4 dimineata framantandu-mi mintile, Ingerii nu mi se releva in somn. ''Ingerii mei'' poarta blugi albastri deschis, prafuiti cu nisip de Vama, si camasi de pijama, pentru ca desi in timpul unei zile dorm, se trezesc ori manati de un dush cu gust amar si lacrimari, ori din cauza nevoii mele Laturi in unele momente. Cu toate ca imi sunt alaturi mereu ar fi in stare sa ma dea cu capul de peretii unui spital de nebuni daca-ar fi cazul. Cu asta ma santajeaza in discutiile cele mai negre ; cu reprimarea ce imi va fi aplicata de societate,care intr-un final ma va impinge intr-un pat de spital. Nu neaparat societatea, poate propria familie. Depinde cred de cat de rau as ajunge, dar nu cred ca e cazul. Probabil as vorbi chestii care pentru altii nu reprezinta nimic, si pentru mine totul ar avea sens. Asa cred.
Citeste. Citeste, apoi Reciteste si zambeste amice, vino pe drum langa mine, nu te astept, dar prinde-ma din urma; am incredere !
Cauta iarasi Viata de Vie - Propriul Dumnezeu, si ai incredere in tine. ''Nu ai lanturi, sa te tina legat, si nu te leaga nimic '' - doar datoria fata de tine.
Cu drag, '' Aristotel din Militari "
P.S : poate-ti mai amintesti poanta cu Aristotel din Militari, dar daca nu ti-o reamintesc : era primul semestru dintr-a12-a, si ma temeam ca raman la filosofie. Nu aveam note, eram bata, chiuleam, plecam de la ora cu bagajul de munte in spate ca sa prind trenul spre 1 mai-ul ala. Singura sansa era portofoliul ala facut la 4 dimineata, cu aroma de hasis. Si poanta a fost ca la sfarsit, l-am predat, si in loc sa-mi scriu numele, am scris pe dosar Aristotel din Militari. Profa de romana s-a distrat copios in cancelarie aratandu-i Nazdravanului mostra mea de umor trist, pentru ca realizam ca exista sanse sa raman corigent daca nu are umor si dl profesor.
Ar fi cam a sasea rugaminte pe ziua de azi, ti-ar putea fi de folos totusi : deschide '' u tube-ul'' de pe Goagal, si scrie : Red hot chilly peppers- road trippin' ; poate o ai, nu-mi pasa, si daca-asculti Purple Haze acum, si-ti lovesti genunchiul drept cu palma imitand premierul ala sec si fain in acealas timp, te rog, asculta aia in timp ce citesti.
Amandoi suntem cam pe acelasi drum, ascultand in dimineti care pentru mine au un farmec aparte, tot felul de leacuri muzicale. Tu cand esti trist, esti pe slow-uri, pe ''aduceri aminte". Fie ca asculti Wind of Change si-ti lacrimeaza ochii de furie pe "the brothers" care au inceput sa nu te respecte si oarecum sa te desconsidere. Stiu frate, doare, eu am plans in pumni la aceeiasi masa, pe aceeiasi banca, chiar langa oamenii care nu mai dadeau 2 lei de un pachet de Plugaru la Super Reduceri pe mine. Dar asa i-am iubit, ca am stat langa ei oricand. As fi sarit sa ma lupt cu altii pentru ei, ii primeam la mine in casa.
Doar ca tu nu stiu daca ai cultura exemplului si a razbunarii renascand din propria cenusa. Eu abia de 2 zile am inceput sa simt asta, si iti spun. Asta ar insemna cam asa : '' Fara regrete, ai bere in fata amice", apoi te vei trezi intr-o dimineata cu soarele in fata si vei sti ca nu mai e timp pentru tine ca sa te scoti. Gandeste-te doar ca pe tine nu te va ierta nimeni daca scapi de sub control circumstantele astea blestemate, care au fost creeate de om pana la urma. Ma refer la bani, daca nu ai inteles deja ; da, la bani si la toate formele astea, pe care societatea le-a adaptat intr-un mod blestemat ( repet, cuvantul asta trezeste furie in mine ), facand masa dependenta de exchange-uri care ar putea sa nu existe la scara asta capitalista. Mai mult de-atat as spune ca nu e doar un drog, e o depresie adevarata, se creeaza complexe, oamenii mor, UN BLESTEM !
Nu te vei ierta nici tu, si cred ca simti ca mine cand ma refer la sentimentul ala provocat de constiinta, care te face sa vrei sa te poti bate singur, si lasa urme serioase, regrete. Tu nu ai nevoie de ele, nu ai nevoie sa te-ntorci la trecut, sa mai fi afectat de el, tu renasti, spre asta te-ndrepti. Iar daca trecutul se va intoarce cumva spre tine, intr-o forma sau alta, realizezi ca in momentul in care se intampla, face parte tot din perioada ta de renastere, e un hop, cand il vei trece, nu te va mai intoarce din drum nimic, pentru mult timp. Ar fi o experienta, de evitat, dar orice s-ar intampla, lasa trecutul la locul lui, sa te doara cand iti amintesti, caci e firesc, dar acolo e cicatrice, e piele moarta, fara sentiment, nu mai are cum sa se jupuiasca si sa iasa. Impinge totul la locul lui cu politete si diplomatie, iar la reactii dure pastreaza-te calm si jovial ( ajuta mult atitudinea asta in cazuri cand altfel ti-ar pulsa inima la 3'80). Stii la cine sa apelezi daca e cazul.
Atat cu asta, nu e un subiect greu de digerat, stii ce-ai de facut.
Cred ca ti-ai dus depresia pana la capat, cred ca telefonul primit si raspunsul tau diplomat, concis si corect a fost sutul in cur care te face sa te imbeti asta noapte fara sa te gandesti la datoriile de la magazin, iar maine vei avea geamul deschis si vei lasa soarele ala deschis in profunzimea razelor ce-ti bat in ochi, sa-ti ureze ''buna dimineata mestere", a inceput !
De-asta cred ca a venit alt timp atat si la mine, cat si la tine.
Eu unul acum, mi-am obtinut starea asta prin prisma ''bailor nazale de pe scaunul tau, sculptate cu folia mea draga de Metroclopramid, care de fapt e a ta". Acum mai am un hop : trebuie sa reusesc sa-mi induc starea asta in maduva sufletului si a mintii mele, sa nu devin dependent de Metroclopramid si Gluconat de calciu ( de la Zenitiva- ce-l recomand tuturor care inca asteapta "ziua cea buna" in felul in care-am procedat si eu). Atat despre mine.
Tu. Tu esti un om mare pe care mi-l voi aminti toata viata, orice s-ar intampla. Tu. Tu ai un suflet mare. Tu. Tu nu te-ai gandit la momentul cand ti s-a povestit despre Osho, sa citesti singur cartea aia, te-ar fi ajutat sa iti egalizezi interesele proprii cu dragostea cu care oferi celorlalti diverse. Asta probabil pentru ca tu nu ai mers cu nasul pe 15 lei, si pentru ca nu ai avut ocazia sa bagi in piept un 0.2-0.3 cu niste oameni pe care-i cunosti de mult, dar cu care nu te-ai fi asteptat sa mergi pe blat vreodata spre Bucuresti. Nu ai playerul meu ''Well'' care-mi urla Tool-part of me :
I know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
You are a part of me.
You are just a part of me.
You are just a part of me.
You don't speak
You don't judge
You can't leave.
You can't hurt me.
Just here for me to use.
You are just a part of me.
know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
I know you well, better than one might think.
I know you better than I know myself.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than anyone.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than one might think.
It's time for you to make a sacrifice.
It's time to die a little, give it up.
I know you better, better than anyone.
I know you better than I know myself.
A part of me
Cam asa prietene. Asta trebuie sa vezi. Partea din tine care te calauzeste dar care nu te judeca, care ti-e prietena si te cearta, dar in termeni care te fac sa nu te revolti, ci sa intelegi. Asa trebuie sa-ti vorbeasca. Apoi ar fi bine sa apara mai des partea cealalta, care ti-e dusman, care te vrea om normal, ''un robot'' cum ar spune sufistii. Rolul lui ar fi sa te palmuiasca daca cumva te lasi, daca-ti apare dorinta de renuntare.. Doar ca de obicei apare tendinta aia imatura si tampita de a te lupta cu ''straight-ul" din tine. E o prostie, Latura aia din tine, ti-e prietena, e a ta, te-ar duce pe o cale dreapta, dar sa nu uiti ca tu faci jocul, si poti lua ceea ce-ti trebuie tie din fiecare din Laturi, nu trebuie sa fi copilul lor, sa te controleze ca la 13 ani, tu esti matur si le accepti si laudele, si dojenelile, si mai mult de-atat, se-asteapta de la tine sa te-ndrepti, iti doresc binele.
Daca privesti in perspectiva si apelezi la memorie, iti vei aminti ca faza asta e precum cea de-acum cu bunica-mea. A simtit inceputul schimbarii, simt ca e alta atmosfera, si se-asteapta de la mine sa ma-ndrept, s-apelez la maturitatea ce-am capatat-o pana acum. Acelasi lucru si la tine amice, Mata Mare e a ta, nu te lupta cu ea, arata-i ca te schimbi si apoi te lasa din latzuri pana cand deja te simti stapan total pe simturile, dorintele si vointa ta de-a fi ceea ce-ai vrea sa fi. Si vei simti ca esti pe proprile picioare, si Latura ta care te agaseaza uneori e alaturi de tine.
De-asta imi place Road trippin'. Am doi aliati deja, doar ca trebuie sa ma tin de treaba ca sa-i simt in mine odihniti, impacati, linistiti si pe faza zi si noapte.
Daca i-as povesti unui Parinte despre Partile mele ar imbraca totul in ii de Ingeri Pazitori, si nu, nu as fi de acord.
Nu-mi plac Ingerii, Ingerii nu ma trezesc la 4 dimineata framantandu-mi mintile, Ingerii nu mi se releva in somn. ''Ingerii mei'' poarta blugi albastri deschis, prafuiti cu nisip de Vama, si camasi de pijama, pentru ca desi in timpul unei zile dorm, se trezesc ori manati de un dush cu gust amar si lacrimari, ori din cauza nevoii mele Laturi in unele momente. Cu toate ca imi sunt alaturi mereu ar fi in stare sa ma dea cu capul de peretii unui spital de nebuni daca-ar fi cazul. Cu asta ma santajeaza in discutiile cele mai negre ; cu reprimarea ce imi va fi aplicata de societate,care intr-un final ma va impinge intr-un pat de spital. Nu neaparat societatea, poate propria familie. Depinde cred de cat de rau as ajunge, dar nu cred ca e cazul. Probabil as vorbi chestii care pentru altii nu reprezinta nimic, si pentru mine totul ar avea sens. Asa cred.
Citeste. Citeste, apoi Reciteste si zambeste amice, vino pe drum langa mine, nu te astept, dar prinde-ma din urma; am incredere !
Cauta iarasi Viata de Vie - Propriul Dumnezeu, si ai incredere in tine. ''Nu ai lanturi, sa te tina legat, si nu te leaga nimic '' - doar datoria fata de tine.
Cu drag, '' Aristotel din Militari "
P.S : poate-ti mai amintesti poanta cu Aristotel din Militari, dar daca nu ti-o reamintesc : era primul semestru dintr-a12-a, si ma temeam ca raman la filosofie. Nu aveam note, eram bata, chiuleam, plecam de la ora cu bagajul de munte in spate ca sa prind trenul spre 1 mai-ul ala. Singura sansa era portofoliul ala facut la 4 dimineata, cu aroma de hasis. Si poanta a fost ca la sfarsit, l-am predat, si in loc sa-mi scriu numele, am scris pe dosar Aristotel din Militari. Profa de romana s-a distrat copios in cancelarie aratandu-i Nazdravanului mostra mea de umor trist, pentru ca realizam ca exista sanse sa raman corigent daca nu are umor si dl profesor.
marți, 1 septembrie 2009
Viata mea e frumoasa atunci cand nu sunt nevoit sa-mi calc pe mandrie, sau cand nu mi-e calcata de ceilalti. Mai frumoasa va fi daca voi reusi sa ma simt fericit calcandu-mi pe mandrie fara sa simt ca fac asta. Sa se transforme totul intr-un masochism aparent nefondat. Una din partile mele ma va judeca si-mi va ridica semne de-ntrebare, nu ar intelege unde a disparut revolta, nu ma va recunoaste, dar stiu cum sa o indulcesc, sa o calmez precum un diplomat cu studii. Solutia ar fi sa-i arat ca revolta nu dispare, doar ca ar putea fi canalizata pe alte lucruri din alte dimensiuni, poate inca nedescoperita.
I-ar fi sete cred sa loveasca un om care merita cu adevarat, i-ar placea sa reactioneze in voie intr-o maniera dement-controlata. Mi-am gasit acea parte din mine destul de plictisita in ultima vreme, deja fierbe intr-o sila si-o plictiseala care o face sa ma afecteze revoltator de revoltator. Aduc ceva nou pentru ea.
Deci, ce-ar fi dragele mele celule puse pe rele sa schimbam unghiul si sa ne rotim 180 de grade in sens invers, si sa reactionam impreuna pe masura cand e cazul ?
Asa ca, linistit fiind in privinta ce-o discutam mai sus, voi putea sa schimb ceva intr-o stare de calm.
I-ar fi sete cred sa loveasca un om care merita cu adevarat, i-ar placea sa reactioneze in voie intr-o maniera dement-controlata. Mi-am gasit acea parte din mine destul de plictisita in ultima vreme, deja fierbe intr-o sila si-o plictiseala care o face sa ma afecteze revoltator de revoltator. Aduc ceva nou pentru ea.
Deci, ce-ar fi dragele mele celule puse pe rele sa schimbam unghiul si sa ne rotim 180 de grade in sens invers, si sa reactionam impreuna pe masura cand e cazul ?
Asa ca, linistit fiind in privinta ce-o discutam mai sus, voi putea sa schimb ceva intr-o stare de calm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)