Ma gasesc destul de plictisitor cand sunt treaz, deasemeni cand am ceva la bord, sau sub bord, in cazul de fata.
Eu sunt Painea lui Dumnezeu. Am realizat asta acum, aici, ieri si azi.
Eu nu plang dupa ce plang ceilalti, eu nu iubesc ce iubesc altii, eu sunt entuziasmat de lucuri care pe altii ii fac sceptici.
Nu e nicio problema : o portie in plus de nebunie este egala cu 3000 de zambete, 30 de beri si 3 paturi in Vama.
Si mi-e dor de Vama Veche, de patria drogatilor pentru ca acolo nu ne deranjam unul pe celalalt, fiecare cu cortul si cazarea lui, ne intersectam.
Piratii erau aproape, Canapelele la fel, dar am urmat tastele si-am ajuns la cazare, unde totul suna a gol, in capul meu.
Acum e plaja aproape, is pe strada principala, trec pe langa Epava, ma indrept spre plaja. Dreapta, stanga sau in fata ?
Avem cortul langa Stuf, deci in stanga, ce pacat...