Inundatiile „ noastre ”, inundatiile lor..

Ne asumam oare responsabilitatea pentru ce se intampla in tara asta ? Vom face asta vreodata fara sa ne fofilam, si fara sa dam vina pe altii ?

Majoritatea populatiei din Romania nu ar miza pe chestia asta, dar cu siguranta ca asteapta si o astfel de minune. Pana la urma e doar o minune, nu pot face altceva decat sa astepte si sa spere ca norocul sa le implineasca dorintele.

Moldovenii nostri sunt inundati, in timp ce casele lor pe jumătate sau complet sub ape nu fac altceva decat sa creioneze un decor apocaliptic, sa infatiseze un viitor trist si nesigur pentru cei care odinioara locuiau in acele casute, dealtfel modeste, laolalta cu animalele pe care dimineata de dimineata, si seara de seara le hraneau pentru a avea ce pune pe masa pentru ei, si restul familiei lor.

Drama lor, este si a „noastra”. Da, imi permit sa pun ghilimele pentru ca nu e a „noastra” propriu’zis, nu noi dormim pe unde apucam, fiindca nu noi plangem cand vedem un convoi plin cu ajutoare, e a noastra ca popor.

Cand spun asta, ma refer la mai multe aspecte. Si-anume : Romania neglijeaza in fiecare an problema iesirii din matca a raurilor si paraurilor in zonele grav afectate si in anii trecuti.

In fiecare an, batranii plang, in fiecare an oameni cu suflet si oameni care vor sa ajute si sa isi si faca reclama cu ocazia asta, ajuta pe cei nevoiasi cu ce pot : unii mediatizeaza cazurile, altii doneaza alimente, altii se duc si dezbat prin emisiuni problema celor napastuiti de ape, iar presedintele Traian Basescu spune bancuri impreuna cu proprietarii unor firme straine care vor sa investeasca in Delta Dunarii.

Oare atat se poate face intr-o Romanie care este anul 2008 si este membra a Uniunii Europene ? Atat putem face de fiecare data ? Da, ei se pot plange, ca uite, inundatiile le distrug casele taranilor, promit ca anul viitor va fi la fel, dar realitatea este ca astea sunt doar niste griji, si pareri de rau oarecum false. E clar pentru toata lumea ca atunci cand traiesti asa cum o fac ei, pe bani multi, e greu sa deplangi cu atata febrilitate starea unor oameni pe care nu-i cunosti, cu care nu inchei nicio afacere aducatoare de bani multi, e nevoie de suflet mult , si nu stiu cati dintre ei au un astfel de suflet, mare..

Romanii de rand, care nu au fost afectati, nu pot face altceva decat sa simta sincer compasiune pentru cei care-s intr-o situatie atat de delicata, asta fiindca romanul de rand are capacitatea aia de a empatiza, de a se pune in locul altuia care pateste ceva.

Romanul de rand zice : „Doamne fereste, saracii oameni, noi trebuie sa fim fericiti, ca de bine de rau traim in siguranta, dar ei, amaratii.. ? Doamne fereste inca odata, sa ne pazeasca Dumnezeu de asa ceva. ”

Replici de genul asta am auzit de multe ori la bunica-mea in timp ce urmarea astfel de stiri, de aici am tras concluzia ca romanul de rand, e mai apropiat sufleteste de un necunoscut care are un necaz, decat un politician care se apropie de oameni doar in timpul campaniilor electorale.

Cred ca politicianul, ca sa fie unul de succes, trebuie sa stie sa promita, sa minta fain, sa fie credibil, sa para ca empatizeaa cu situatia aceea.

Si din pacate, multi politicieni au calitatea asta, au un „papagal” bogat si frumos, iar romanii is sufletisti, sunt oameni carora li se inmoaie inima repede si acorda prea multa incredere unor necunoscuti care nu fac altceva decat sa promita si apoi sa dea vina pe nu stiu ce inconvenient, apoi promit din nou ca vor rezolva acea problema, etc.

Problemele orasenilor ca mine, ca voi sau ca multi altii sunt de alte proportii, suntem aproape obisnuiti cu ele, si totusi ne plangem de lucruri marunte.

De exemplu din cauza schimbarilor de conducte, se intrerupe apa trei zile sau mai mult si ramanem fara apa pentru spalat rufe, pentru gatit, etc.

Facem scandal din cauza asta, ne ofticam, dar ce-ar fi sa fim 3 zile SUB ape ?

Am putea trata cu mai mult calm aceste 3 zile sau o saptamana fara apa curenta pentru ca situatia asta o dregem cumva, se remediaza sigur cu ajutorul Apa Nova, avem o siguranta. Dar cei care in toti anii astia au fost loviti de inundatii cum o vor scoate la capat ?

Ganditi-va ca au pierdut ce-au agonisit o viata intreaga, plus puterea de a o lua de la 0, nefiind prima data cand apa le fura tot ce au.

Asta e adevarul.

Sa ajutam cum putem totusi pe cei care nu au nimic : casa, familie, speranta si putere de a o lua aproape de la zero.

Sa nu fim IGNORANTI, e cel mai mare semn de egoism si prostie, o patura, un bax de apa, o haina noua:o jucarie:astea ne intaresc pe noi ca popor, asta ne face sa fim oameni cu adevarat.